Asculta acest articol
Cercetătorii nu au reuşit să cadă de acord asupra personalităţii istorice a celor doi martiri romani Ioan şi Paul şi asupra credibilităţii celor relatate de Possio, relatarea morţii lor.
Dincolo de orice îndoială însă, rămâne o biserică foarte veche, ascunsă printre arcurile medievale şi contraforturile de pe calea Forurilor Imperiale. Sub bazilica splendidă se află o casă cu diferite încăperi împodobite cu picturi foarte preţioase. Mica încăpere sub care s-a descoperit un loc pentru îngroparea a două trupuri are pe pereţi scene de martiraj.
Deci, este vorba de o casă construită în epoca romană – unele picturi arată scene specific păgâne -, dar locuită şi transformată de creştini. Se pune întrebarea: cum se poate explica prezenţa unui mormânt în inima Romei, dacă execuţiile capitale şi înhumările se făceau în mod riguros dincolo de zidurile cetăţii?
O explicaţie se pare că există, şi este cea oferită de istorisirea din Possio, care, dezbrăcată de toate elementele legendare şi diferite adausuri, conţine, potrivit celor mai recente studii, date istorice autentice.
Possio ne istoriseşte întâmplările din viaţa sfinţilor Ioan şi Paul, fraţi de sânge şi de credinţă, decapitaţi în secret în casa lor şi înmormântaţi acolo, în noaptea de 26 iunie 362, în timpul persecuţiei reaprinse împotriva creştinilor de către împăratul Iulian Apostatul. Ioan şi Paul erau doi fraţi bine înstăriţi şi generoşi cu săracii. Iulian, voind să pună mâna pe bunurile încredinţate lor de către Constantina, fiica lui Constantin cel Mare, i-a chemat pe cei doi fraţi la curte.
Amândoi au refuzat categoric, cunoscând metodele perfide ale împăratului. Atunci, este trimis comandantul gărzii imperiale, Terenţiu, care le înmânează ordinul împăratului, ca, în termen de zece zile, să se hotărască dacă vor sau nu să aducă jertfă în faţa statuii lui Jupiter. După zece zile, comandantul revine şi, întrucât fraţii Ioan şi Paul nu au voit să-, aducă jertfă lui Jupiter; dă ordin să fie executaţi şi înmormântati în casa lor, răspândind zvonul că au fost trimişi în exil.
Urmaşul lui Iulian Apostatul, împăratul Iovinian, îi dă ordin senatorului Bizente să caute trupurile celor doi fraţi şi să construiască o biserică deasupra mormântului lor. După câte se pare, persecuţia ordonată de Iulian Apostatul a fost îndreptată numai împotriva creştinilor din Orient, unde el îşi avea reşedinţa, şi nu împotriva creştinilor din Roma; pentru acest motiv, unii cercetători consideră că moartea de martiri a celor doi fraţi a avut loc cu cincizeci de ani mai înainte, în timpul persecuţiei lui Diocleţian.
E posibil ca datele referitoare la locul şi timpul în care unii martiri au murit să nu poată fi stabilite cu precizie absolută, dar este sigur că adevărata iubire şi dragoste faţă de Hristos i-a ajutat pe mulţi creştini să aleagă moartea, care duce la viaţă, şi să renunţe la viaţa hărăzită morţii.
(Vieţile sfinţilor)
Fii primul care comentează