In Baia Mare sunt (si la aceasta ora parca-n ciuda poluatorilor clasici) 14 arbori seculari si 19 grupuri de arbori cu varste intre 150 si 450 de ani – declarati monumente ale naturii. Culmea e ca avem astfel de arbori in zona veche a orasului. Tot in acest oras (pe vremuri o cunoscuta statiune turistica a Imperiului austro-ungar) sunt 5 izvoare de ape minerale si terapeutice captate in zonele Valea Borcutului, Baile Usturoiu, Izvor Baraj Firiza si Apa Sarata. De aici trebuie scris despre calitatea vietii baimarenilor si de-abia apoi e de ajuns la Romplumb sau Aurum, cele care, in timp, au facut dintr-o statiune turistica foarte cautata o zona supranumita (pe drept) cea mai poluata din Romania. De la inertia autoritatilor, de la nepasarea noastra si pana la inconstienta cu care tratam aceasta problema calea a fost lunga. Se bate apa-n piua ca poluarea istorica e dramatica. Se vorbeste pe la colturi ca Romplumb e oaresceva uzina aproape strategica si ca nu mai e nimic de facut. Cred ca sanatatea baimarenilor si a celor din comunele cuprinse in zona poluatorilor e mai presus decat soaptele spaimoase ale celor ce ar trebui sa ofere orasului un mediu curat si sanatos.
Oboseala aproape nativa pe care o simt cei traitori aici tine de poluarea prezentului si nu de cea istorica. Pana si randunica (prezenta clasica altadata in peisajul baimarean) a parasit aceste lucuri.
In Baia Mare se traieste mai putin. Bolile au invadat trupurile oamenilor, care si-au construit, cu buna-credinta, destinele aici.
Tinerii isi doresc sa paraseasca zona. Deasupra orasului parca s-a instalat un ecran de plumb ce in zilele caniculare de vara te plaseaza parca intr-o sera de unde lipseste oxigenul.
Natura altadata aliata a baimarenilor prinde a se razbuna pe inconstienta noastra. Cred ca atat factorul emotional, cat si cel pragmatic trebuie sa ne faca sa luptam pentru orasul Baia Mare. Principiul care spune ca poluatorul plateste pagubele e desuet in aceasta zona.
Poluatorii trebuie sa nu mai polueze.
E singura solutie viabila in Baia Mare. Cred ca orasul acesta poate redeveni ceea ce a fost de sute de ani< un generator de prosperitate pentru comunitate si o zona de maxima atractie cultural-turistica pentru o Europa avida sa-si redescopere radacinile.
Intr-un peisaj coerent al viitorului, Romplumb sau Aurum trebuie sa ramana doua pagini negre ale istoriei orasului. Doar atat si nimic mai mult!
Fii primul care comentează