Tarile dintre sisteme

De curand Crin Antonescu a reluat mai vechea teza a PNL privitoare la transformarea Romaniei intr-o Republica parlamentara. In acest fel s-ar elimina raul cel mare, alegerea presedintelui prin vot direct. Modificarea Constitutiei presupune un referendum. Pentru a se ajunge aici este nevoie de votul Parlamentului.
Republica Moldova a facut toti acesti pasi, dar pentru a renunta la Republica parlamentara. Alegerea presedintelui de catre Parlament a condus la o criza politica prelungita. Partidele democratice au ajuns la concluzia ca alegerea uninominala a sefului statului ar conduce la stabilitate politica. Drept urmare au organizat un referendum pentru  modificarea Constitutiei. La urne s-a prezentat un numar prea mic de alegatori, astfel ca referendumul nu a fost validat.
Ce concluzii putem trage din cele doua tipuri de gandire politica? Politicienii de peste Prut cred ca presedintele ales prin vot direct ar putea scoate tara din criza, iar politicienii din Romania considera ca toate relele vin de la presedinte.
Intr-adevar primul presedinte de dupa caderea comunismului a fost un personaj controversat. Ion Iliescu a scos Romania din plutonul fruntas al fostelor tari socialiste.
In vreme ce Ungaria, Cehia si Polonia se restructurau, paseau pe calea democratiei autentice, Romania lui Ion Iliescu era devastata de mineriade, de manipulare a opiniei publice, de distrugere a partidelor istorice. Privirea obtuza a unui fost comunist ne-a costat scump. Efectele politicilor din anii 1990-1886 dominati de refuzul reformelor se resimt pana azi.
Urmatorul presedinte s-a dovedit un democrat autentic, dar din punct de vedere economic era un naiv. Emil Constantinescu s-a dedat prea mult jocului politic pentru a putea transforma Romania in statul democratic pe care il visa. Partidele din CDR s-au autodevorat. PD, un partid desprins din FSN, a jucat un rol nefast, in frunte cu Traian Basescu. Datorita partidelor din coalitia de guvernare din perioada 1996-2000 criza s-a adancit, iar disolutia institutiilor statului a facut posibila revenirea lui Ion Iliescu la putere in 2000. PDSR, transformat in PSD, revenit la putere, si-a pus pe frunte eticheta de cel mai corupt partid.
In 15 ani cetateanul era satul pana peste cap de democratie. Cu sefi de stat slabi, cu partide corupte, nu este de mirare ca in 2004 Alianta Dreptate si Adevar a fost primita ca o mare speranta. Traian Basescu a fost urcat pe piedestalul gol al salvatorului, dar in curand cele doua partide au scos securea razboiului. PD si PNL s-au despartit dupa mai putin de doi ani, iar acelasi PSD atat de corupt a sustinut un guvern liberal minoritar timp de doi ani.
Dupa atata invalmaseala politica si atata dezmat ideologic, dupa atata amestecatura doctrinara mai putea crede cetateanul in partide? Cand acele partide au propus suspendarea presedintelui Basescu, cetatenii au refuzat oferta politicienilor.  Republica (semi)prezidentiala a fost salvata.
Iata ca modelul romanesc nu este copiat de romanii moldoveni. Ei refuza alegerea tatucului, a ocrotitorului suprem prin vot direct. Plaseaza intreaga responsabilitate in carca partidelor.
Ne aflam in fata unei diferente majore de gandire politic a sau pur si simplu in fata unui refuz nemotivat al oricarui proiect politic propus spre aprobarea poporului? Nu ar putea fi invocata si lipsa de discernamant a cetateanului pus sa aleaga nu intre raul mai mic si raul mai mare?
Moartea ideologiilor a fost decretata demult. Sunt semne ca a venit si vremea mortii referendumurilor. Poporul nu mai vrea sa mearga pe drumul propus de politicieni sau pur si simplu suntem in fata unor tari aflate intre sisteme. Ce altceva sunt tarile aflate intre sisteme decat niste regiuni bantuite de crize interminabile?