Ţările în care nu exista impozit pe venitul personal

Asculta acest articol

Dacă l-am parafraza pe Benjamin Franklin, am spune că “Singurele lucruri sigure în viaţă sunt impozitele şi moartea”. Şi în mod cert, milioane de oameni din întreaga lume completează fişe de impozite în fiecare an, conform financiarul.ro.

Impozitele pe venituri personale sunt o sursă uriaşă de bani pentru guverne la nivel global, iar dezbaterea referitoare la taxe este o problemă sensibilă în alegerile prezidenţiale de peste tot.

Însă, există anumite ţări în care eşti 100% sigur că nu trebuie să plăteşti impozit pe venit.

Cnbc.com a realizat o listă cu opt ţări în care acest impozit nu există, potrivit datelor furnizate în urma unui sondaj din 2011, realizat în 96 de ţări. Unele ţări sunt cunoscute ca paradisuri fiscale, în timp ce altele reuşesc să folosească resurse naturale pentru a finanţa cheltuielile guvernamentale.

Aşadar, care ţări nu au impozit pe veniturile personale?

Emiratele Arabe Unite

Emiratele Arabe Unite au unul din cele mai mari venituri pe cap de locuitor din lume, 48.200 de dolari, iar impozitele pe veniturile personale sau pe câştigurile de capital nu există. În locul generării de venituri din aceste surse, ţara, care este cel de-al treilea exportator mondial de ţiţei, este dependentă de taxele şi impozitele provenite de la companiile petroliere, care plătesc până la 55% impozit pe profit. Băncile străine plătesc aproximativ 20%.

În timp ce angajaţii imigranţi nu plătesc asigurări sociale în ţara arabă, cetăţenii EAU (Emiratelor Arabe Unite) trebuie să cotizeze cu contribuţii lunare de 5% din câştigurile lor totale pentru asigurare socială. Alte taxe indirecte includ impozite pe locuinţe, pe drumuri şi taxe municipale.

EAU impune o taxă de 50% la alcool şi dacă o persoană are licenţă pentru băuturi alcoolice şi cumpără alcool pentru a-l consuma acasă, se mai aplică o taxă de 30%.

Qatar

Qatar, bogată în gaze, a devenit una din cele mai bogate ţări din lume anul acesta, cu un PIB pe cap de locuitor de peste 88.000 de dolari.

Bazându-se pe rezervele sale de gaze naturale, care sunt pe locul trei în lume, pentru a obţine venituri, Qatar a investit puternic în infrastructură, astfel încât să poată exporta mărfuri.

Ţara nu impune niciun impozit pe veniturile personale, dividende, redevenţe, profit, câştiguri de capital sau pe proprietăţi, însă locuitorii din Qatar trebuie să plătească 5% din veniturile lor pentru beneficii privind asigurarea socială, în timp ce angajatorii contribuie cu 10% la fondul acesta. Alte taxe indirecte incud un impozit de 5% pe bunurile importate.

Oman

La fel ca ţările sale vecine din Orientul Mijlociu, Oman obţine majoritatea veniturilor sale din petrolul brut.

Deşi nu există impozite pe venituri individuale, cetăţenii trebuie să contribuie cu 6,5% din salariul lor lunar pentru beneficii privind asigurările sociale. De asemenea, mai este aplicată o taxă de timbru de 3% la achiziţionarea bunurilor.

Kuweit

Fiind al şaselea exportator de petrol mondial, veniturile din petrol ale Kuweitului de 63,5% de miliarde de dolari obţinute anul trecut, între aprilie şi noiembrie, au reprezentat 95% din veniturile totale ale guvernului în acea perioadă.

Deşi nu există nici un impozit pe venit în această ţară, rezidenţii trebuie să contribuie cu 7,5% din salariul lor pentru servicii de asigurare socială, iar angajatorii aduc o contribuţie de 11%. În ciuda faptului că este una din ţările cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume, proteste şi greve ale muncitorilor din sectorul public au determinat guvernul să crească salariile cu 25%.

Insulele Cayman

Cunoscute ca un centru financiar off-shore, Insulele Cayman sunt o atracţie importantă pentru cei bogaţi datorită impozitelor pe venit inexistente şi pentru că nu are nici un fel de contribuţie obligatorie privind asigurarea socială.

Totuşi, angajatorii, trebuie să furnizeze un plan de pensii pentru fiecare angajat în parte, inclusiv pentru imigranţii care au lucrat pe o perioadă continuă de nouă luni în insule. În timp ce aici nu există nici o taxă pe valoare adăugată sau alte taxe comerciale, ţara are câteva impozite indirecte, printre care taxele de import, care pot ajunge şi până la 25%.

Un standard de viaţă ridicat în Insulele Cayman înseamnă şi preţuri mari la imobiliare. Costul mediu al unui apartament era în aprilie de peste 550.000 de dolari, în timp ce costul mediu al unei case era de peste 736.000 de dolari.

Bahrain

Fără nicio taxă pe veniturile persoanelor fizice, Bahrain se bazează pe producţia de pe câmpul petrolier Abu Safa, care este împărţită cu Arabia Saudită, aceasta reprezentând aproximativ 70% din veniturile bugetului ţării.

Pentru beneficiile privind asigurarea socială, cetăţenii contribuie cu 7% din venitul lor total, în timp ce imigranţii plătesc 1%. Alte impozite includ o taxă de timbru de 3% din valoarea proprietăţii la transferurile de imobiliare, iar expatriaţii trebuie să plătească o taxă municipală de 10% pentru închirierea unei case în Golful Persic.

Bermude

Considerată una dintre cele mai bogate ţări din lume, Bermude are şi unul din cele mai ridicate niveluri de trai. Deşi nu există nici un impozit pe venit, muncitorii pot fi rugaţi de angajatori să contribuie cu până la 5,75% dintr-o taxă pe salarii de 16% pe care patronii trebuie să o plătească guvernului.

Muncitorii trebuie să plătească şi 30,4 dolari pe săptămână pentru asigurarea socială, care este compensată de angajator.

Alte taxe includ un impozit de 19% pe proprietate, care variază în funcţie de valoarea anuală de închiriere a pământului, determinată de guvern.

Taxele vamale pe bunurile importate reprezintă o sursă de venituri importantă pentru guvern, acestea fiind de 25%. Având în vedere taxele sale reduse, ţara atrage multe firme internaţionale, iar 20% din populaţia sa este reprezentată de persoane străine. Totuşi, un permis de muncă pe 10 ani costă până la 20.000 de dolari.

Bahamas

Printre cele mai bogate ţări din Caraibe, Bahamas are o economie care se bazează foarte mult pe turism şi pe serviciile bancare off-shore.

Aproximativ 70% din veniturile ţării provind din taxele aplicate bunurilor importate. Chiar dacă nu există un impozit pe venit pentru persoanele fizice, angajaţii trebuie să contribuie cu 3,9% din salariile lor, adică până la 26.000 de dolari anual, pentru o formă de asigurare socială, numită Asigurare Naţională. Angajatorii la rândul lor trebuie să contribuie cu 5,9% din salariul angajatului pentru Asigurarea Naţională, în timp ce persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente sunt taxate cu 8,8%.Ţara are de asemenea instituită o taxă pe proprietate de 1%.

În ciuda prosperităţii sale ca un centru financiar, Bahamas are o rată de şomaj de 15%, iar partidele politice  se ceartă în ceea ce priveşte proiectele de exploatare a petrolului în apele ţării, fapt care ar putea reduce dramatic turismul.