Asculta acest articol
Miercuri seară cei trei actori care îşi dau concursul în comedia de club “Frumosul, deşteptul şi urâtul” au plecat la Chicago, iar vineri dimineaţă şi-au anunţat sosirea. Scenariul scris de Sorin Oros va fi jucat săptămâna viitoare în metropola americană. Sătmărenii l-au putut (re)vedea marţi.
A fost abia a doua jucare la Satu Mare, la aproape un an după premiera din vara trecută, dar cei trei protagonişti s-au mai produs la Ardud şi Carei (în acest din urmă loc tot marţi). Dacă premiera a fost prezentată în sala consacrată a Teatrului, acum lucrurile s-au desfăşurat în mica Sală Amfiteatru de la demisolul Casei de Cultură a Sindicatelor, o locaţie ideală pentru spectacole de mai mici dimensiuni. Din păcate, sala Teatrului stă închisă de luni bune, iar pericolul de degradare iremediabilă creşte pe zi ce trece, în timp ce se găsesc mereu motive de amânare a începerii mult aşteptatei renovări. Dar aceasta e o altă discuţie.
Revenind la turneul american al spectacolului, el a fost făcut posibil prin diligenţele companiei Ro Stage Theatre, care oferă spectacole în limba română destinate comunităţii destul de numeroase din Chicago. Cele două reprezentaţii cu “Frumosul, deşteptul şi urâtul” vor avea loc în sala Stan Mansion, în zilele de 17 şi 19 aprilie, fiind posibile şi alte jucări, pentru că piesa este foarte uşor de adaptat unor locaţii diferite.
Ion Pribeagu redivivus
Trei pungaşi se dau drept actori şi improvizează un show plin de poante şi poezie comică pentru a încerca apoi să jefuiască audienţa. Premisa textului e simplă. Farmecul i-l dau detaliile şi inserturile din poezia umoristului evreu Ion Pribeagu, pregătite cu mare tam-tam de cei trei, într-o reconfortantă autoironie, în timp ce lumea teatrului e plină de orgolii de “mari artişti” de când se ştie. Farmecul personal al actorului este ingredientul principal în acest spectacol hibrid, la graniţa dintre stand-up comedy, improvizaţie şi teatrul de club. Iar cei trei – Sorin Oros, Stelian Roşian şi Vlad Mureşan – nu duc lipsă de carismă şi inventivitate, încât cele aproximativ 70 de minute trec uşor şi-s pline de haz. După cum autorul însuşi recunoaşte, nu e o piesă cu pretenţii, ci mai ales un prilej de divertisment, pentru public şi chiar pentru actorii implicaţi.
Sala Amfiteatru s-a dovedit din nou o locaţie primitoare, deşi efectul de ecou a fost parcă mai pronunţat ca în alte ocazii. Însă un text ca acesta despre care facem… scriere ar funcţiona optim într-un cadru de flashmob, în care cei trei actori ar da buzna, neanunţaţi, într-un local şi s-ar dezlănţui în faţa unui public care nu se aşteaptă la aşa ceva. Teatrul are nevoie şi de experimente aparent nebuneşti, pentru a atrage atenţia publicului larg, cu atât mai mult cu cât tocmai acest public larg se tot plânge, cu lacrimi de crocodil de zoo, că în Satu Mare, vai Doamne, nu se întâmplă nimic. Nişte artişti inventivi ar transforma după-amieze banale în happening şi lumea ar afla că, totuşi, se întâmplă şi la noi multe… şi bune.
1 comentariu
Or sa pice americanii pe spate…