Transformări în viaţa politică

Marti, la întâlnirea de la Cotroceni a şefului statului cu guvernul, sindicatele, patronatele şi cu partidele politice din opoziţie, ultimii nu au participat. Starea de urgenţă în care a intrat România obligă grupările politice la o repoziţionare. Măsurile anunţate de Traian Băsescu sunt mai puţin benefice, deocamdată, pentru populaţia afectată, dar sunt norocoase pentru PSD.
Austeritatea cerută de şeful statului aruncă categorii însemnate de nevoiaşi în curtea social-democraţiei. O bună parte dintre acestea au fost captate şi de alte partide politice în trecut, inclusiv de PDL. Populismul care a animat până în prezent politicienii, a găsit un răspuns în cele mai largi medii sociale. Şi tocmai de aceea acest populism a fost o caracteristică solidă a tuturor campaniilor electorale.
Nici guvernele care s-au succedat la cârma ţării, nu au depăşit acest prag al populismului, ultimele dintre ele, guvernul Tăriceanu şi guvernele Boc utilizându-l la scară mare. De acum, segmentele dezavantajate de măsurile de austeritate vor urca în căruţa social-democrată, aglomerând până la refuz urnele electorale cu voturi oferite PSD.
Dar, aşa cum PDL este obligat acum prin guvernare să scoată ţara din criză, astfel şi PSD în frunte cu Victor Ponta trebuie să gestioneze pragmatic nemulţumirile populaţiei. Nu este un lucru simplu nici acesta: vedem doar că liderul social-democrat a înţeles perfect noua oportunitate politică şi cheamă sindicatele la un parteneriat. Acesta va fi unul zgomotos, va specula toate dezavantajele sociale create de starea de austeritate.
PNL are o situaţie mai vitregă. Dacă se va aşeza alături de PSD, aşa cum este aşezat acum, va trece de la o extremă ideologică la alta. De la un partid declarat de dreapta la unul de stânga. Va culege unele voturi, se va mulţumi cu resturile aruncate de PSD care va fi fără îndoială campionul bătăliilor sociale din perioada următoare? Reducerea ministerelor, a agenţiilor guvernamentale, aşa cum propune PNL are doar sensul de a ieşi în arena politică. Din punct de vedere doctrinar, dacă e să judecăm faptele în felul acesta, liberalii trebuie să se situeze alături de PDL. Scopul acestui parteneriat ar fi dezvoltarea sectorului particular, creşterile economice, măsuri avantajoase pentru întreprinzători, renunţarea la un sistem prea stufos şi păgubos de protecţie socială.
Însă sarcina cea mai grea este a celor de la guvernare. Ei pun la bătaie cartea cea mare, ei trebuie să scoată ţara din criză. Dacă nu rezolvă problemele guvernării până la alegerile din 2012, îşi riscă viitorul politic. Acesta poate fi foarte sumbru: de la procente prea puţine pentru a redeveni un partid parlamentar important, la ieşirea din viaţa politică. Tot ce le-a zis luni şeful statului la înt]lnirea cu liderii Coaliţiei este acum public şi se cunosc amănuntele. Neavând nicio intenţie de a-i menaja, Traian Băsescu a spus lucrurilor pe nume imputându-le greşeli grave. De la cultivarea unei clientele politice, parazitare, incompetente şi diabolic de umflate la lipsa de curaj a unor măsuri promise Fondului. Se poate întrevedea faptul că ei, guvernanţii, credeau că şi de data asta vor înşela vigilenţa experţilor FMI şi vor lua încă o tranşă de împrumut fără bătăi de cap.
Nenorocirea socială în care acum intrăm are totuşi darul de a clarifica politic şi ideologic traseul PDL. Este obligat să devină un partid de dreapta, să se scuture de resturile socialiste moştenite de la partidul mamă. În caznele ce urmează, dacă mai rămâne în viaţa politică, PDL ar putea deveni ceea ce ce nu este în prezent, un partid creştin-democrat sau popular ca şi cele din Occident.