Trei carti care mi-au cazut in mana

Asculta acest articol

Zau asa, toata ziua v-am vazut cu flacara violeta in gura fara macar sa aveti habar despre ce vorbiti… Eu, in schimb, asa cum sta bine unui om lovit rau cu pucul, am citit cartea “Flacara violeta” de Teodor Vasile, asa ca, daca imi permiteti, stiu despre ce vorbesc. Sa le luam pe rand. Cartea in sine este, cum sa va spun eu, o varza. Din toate punctele de vedere. Pentru ca aduna la un loc tot felul de tehnici de acestea de meditatie si respiratie si de alea alea, intr-o ingramadeala careia eu unul nu am putut sa ii gasesc nici cap nici coada. Da nici nu am cautat, recunosc, pentru ca pe mine izotericiuni de astea nu ma coafeaza de nici o culoare. Iar stilul in care e scrisa e unul de ala gen Turnul de veghe pe care ti-l mai intind unii si altii pe strada sau iti bat la usa. Bun, acuma daca mie nu imi plac lucruri de astea, asta nu inseamna ca nu au rolul lor in lumea in care traim. Probabil ca unora le ajuta sfaturile pe care le primesc intr-o carte ca si “Flacara violeta”. Treaba lor, nu ne bagam, sa fie sanatosi si la punga grosi. Numai ca la mambo jambo electric despre care este vorba in carte la abureala cu atacul energetic la Geoana sau la Basescu e cale foarte lunga si a dracului de ezoterica. Ce vreau eu sa zic aici este ca “Flacara violeta”, desi o carte pe care nu ma sfiesc sa o cataloghez drept jenanta, chiar nu merita haloima in care a fost tratata. Pentru ca e o carte mult prea natanga pentru a naste asemenea pasiuni. Zau asa…

***

Cei care ma cunosc stiu deja ca sunt un fan acerb al istoriei Imperiului Roman, cu precadere perioada de sfarsit de republica si inceput de principat. Am o biblioteca destul de serioasa pe tema asta. In care exista unele carti la care revin mereu si mereu cu placere. Una din aceste carti este Roma – “O istorie inedita” de Indro Montanelli. Are un stil foarte savuros autorul cand scrie despre subiecte de (aproape) legenda, combinand mistoul cu informatia savanta intr-un mod pe care l-am gasit doar la Montanelli. E usor de inteles cand il citeste de ce scrierile sale au scandalizat la un moment dat intreaga Italie, pentru ca lua la caterinca niste simboluri istorice aproape sacre pentru urmasii legiunilor romane din peninsula. Cartea merita citita si de catre “profani”, ca sa le zic asa celor care abia fac cunostinta cu teribila istorie a Imperiului. Le va place categoric, mai ales ca e scrisa in stilul vioi al lui Montanelli. Dar crede ca adevarata savoare o simtim noi acestia care deja stim istoria cat de cat si vedem caterinca intelectuala pe care o executa autorul. Recomand cu maxima caldura cartea.

***

Deschizi o carte precum “Codul lui Hammurabi” (editura Proema, Baia Mare 2001) cu o maxima deferenta. Si incepi sa citesti lucrurile pe care regele babilonian le-a scluptat in piatra si te gandesti cu deosebit respect ca totul se intampla acum aproape 2000 de ani. Si te infiori. Intalnim acolo si niste moaste de jurispridenta, sa ii zicem asa, care ne face sa zambim. Dar zambetul ni se inchide instant cand ne aducem aminte ca totul se intampla acum 2000 de ani. Spre exemplu “Daca criminalii se aduna laolalta in casa unei berarese si ea nu-i prinde pe criminali si nu-i duce cu forta la palat, acea berareasa va fi omorata”. Sau “Daca barbatul pleaca de acasa si in casa exista strictul necesar pentru intretinere si inainte ca el sa se intoarca, sotia lui intra in casa unui alt barbat, iar apoi ii naste fii, daca sotul ei se intoarce ulterior si ajunge in orasul sau, acea femeie se va intoarce  la sotul ei, iar fiii isi vor urma tatii respectivi”. Repet, totul se intampla acum vreo 2000 de ani.

Cristian China Birta