Asculta acest articolde Ion Burnar
[singlepic id=1065 w=320 h=240 float=]
Primim din partea inginerului Ioan Cosmuta, o carte-document, despre periplurile sale de-o viata pe cele mai mari santiere hidroenergetice care se citeste cu sufletul la gura atat este de bine articulata epic si stilistic, o relatare exotica din geografii neaccesibile, dar vazute cu ochiul mintii prin acest adevarat roman autobiografic. Cine este Ioan Cosmuta? S-a nascut in urma cu vreo 65 -70 de ani, in comuna Galgau, satul Glod din judetul Salaj. Absolvent stralucit al Facultatii de constructii din Cluj-Napoca. A lucrat ca sef de santiere la Portile de Fier, in Muntii Gilaului, Valea Draganului, in Algeria, Germania. Din 2001, se stabileste in Canada, probabil scarbit ca Romania politico-economica tot bate pasul pe loc, departe de performantele inginerului care i-au adus admiratia antreprenorilor din alte tari, aprecindu-i talentul innascut de constructor de hidrocentrale. La peste zece mii de kilometri de meleagurile natale, Glodul Salajului, la 64 de ani devine din nou “student”, pentru a obtine titlul mult ravnit, acel de a fi ales in “Ordinul Inginerilor”, distinctie recunoscuta pe plan mondial. Dupa vreo trei ani de examene epuizante, ca si cum munca de inginer de-o viata n-ar fi insemnat mai nimic. Si cand te gandesti la nenorocitul nostru de invatamant superior care da diplome pe banda rulanta, fara sa te prea intrebe nimeni de performante intelectuale. Eventual, cati dolari ai in jeb.
Cu fata mereu spre Romania
Chiar daca Ioan Cosmuta si-a facut o situatie materiala binemeritata pe santiere, de la Portile de Fier pana la cele de dincolo de Cercul Polar, nu-si uita tara, neamul si limba. Scrie cu duiosie despre oamenii din sat, din Cluj, din Baia Mare, Bucuresti. Dar si cu inima stransa, gandindu-se la copilaria sa marcata de represaliile Securitatii si a sistemului politic asupra oamenilor din jur sau a familiei sale. Ranile, in timp cicatrizandu-se, vede prezentul prin ochii specialistului, dar si al romanului care descopera alte orizonturi, mult mai democratice decat la noi. Ne prezinta Canada geografica, cu regiunile sale: Quebec, Ontario, Preeriile, a Pacificului, ale tinuturilor din nord.
Aflam ca, in prezent sunt cam aproape un milion de romani-canadieni, mai ales in partea franceza, Quebec. Montreal, Hamilton, Regina, dar si in Toronto. Ca in Montreal exista “Place de la Roumanie”, unde troneaza o statuie a lui Mihai Eminescu, ca sunt multe ziare romanesti precum “Pagini romanesti”, “Tribuna noastra”, “Actualitatea canadiana”, “Observatorul” sau “Candela” o revista crestina de pe langa bisericile romanesti, mai ales “Buna-Vestire” din Montreal. Iar la Val David exista “Campul Romanesc”, unde romanii sarbatoresc cele mai importante evenimente din viata lor sau din tara.
Ion Iliescu, persona non grata printre romanii canadieni
Cum majoritatea romanilor au emigrat in tari straine din cauza comunismului sau a post-comunismului intruchipat de Ion Ilici Iliescu, vizita acestuia in Canada, cand era presedintele Romaniei a starnit valuri de indignare. Redam cateva din pancardele si lozincile antiiliesciene ale romanilor la sosirea lui: “Piata Universitatii nu te uita!”, “E plina lumea de victimele tale!”, “Noi suntem aici, pentru ca tu esti acolo!”, “Ati sugrumat si confiscat Revolutia!”, “M. Iliescu, restez ici! Laissez la Roumanie vivre!”, “Ai vandut Moldova, ai tradat Romania!”.
Trist din pacate, zambaretul nostru face ce face si conduce din umbra o tara corupta, incapabila sa scape de umbra KGB-ista. Amaraciunea unui autor care, intr-o tara democratica cu adevarat, am fi avut nevoie mare de el. Ca specialist, ca o constiinta a verticalitatii romanesti.
Fii primul care comentează