Un raport despre educaţie, cu detalii de prisos, dar cu lacune în părţile esenţiale

Asculta acest articol

  Raportul privind starea învăţământului din judeţul Satu Mare în anul şcolar 2020 – 2021şi-a propus să analizeze principalele aspecte cantitative şi calitative ale activităţii instituţiilor din domeniul educaţiei.

Să începem cu câteva trăsături generale ale raportului, care se întinde pe 94 de pagini. În primul rând, remarcăm că sunt tratate elemente importante care privesc activitatea de instrucţie şi de educaţie: administrarea unităţilor şcolare, rezultatele şi eficienţa sistemului, comunicarea interinstituţională, activitatea inspectorilor… Sunt informaţii de mare interes, pe care le vom relua, pe rând, în numerele viitoare ale publicaţiei noastre.

Stilul de redactare al raportului este unul telegrafic, rezumându-se în cele mai multe cazuri la enumerări de: obiective; liste de priorităţi; metodologii; ordine de ministru, puncte tari, puncte slabe, oportunităţi, ameninţări (în câteva analize SWOT).

Paragrafe de prisos

Ne-am aştepta ca un raport de activitate pe anul precedent să ne spună cum s-a desfăşurat activitatea în instituţiile coordonate de inspectorat. Aflăm în schimb, într-un capitol de teorie, cum ”trebuie” să fie educaţia (adică nu ceea ce s-a făcut sau nu s-a făcut de-a lungul anului). Cam în această categorie ar intra şi paragrafele (pagini întegi) cuprinzând obiective şi priorităţi (care se anticipează la începutul, nu la finalul anului), precum şi enumerarea sarcinilor de serviciu în compartimentele audit public intern, juridic, salarizare şi normare. Toate aceste compartimente sunt utile pentru funcţionarea sistemului, dar irelevante sub raportul temei tratate (starea învăţământului). Ceva mai legat de organizarea unor activităţi specifice este serviciul informatizare, de asemenea analizat.

Subiecte esenţiale, dar omise

Dacă pe de o parte există subiecte care se puteau eluda într-un raport anual de activitate, în schimb, se resimte lipsa altora intrinsec legate de procesul de învăţământ. Să enumerăm câteva din această categorie: analiza activităţii instituţiilor conexe: Casa Corpului Didactic; Palatul Copiilor, cluburile copiilor; Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională.

Mai meritau analizate teme precum: activitatea profesorilor consilieri şcolari; prevenirea şi combaterea violenţei şi a fenomenelor de bullying în mediul şcolar; prevenirea analfabetismului funcţional; activitatea bibliotecilor şcolare şi a centrelor de documentare şi informare; creşterea utilităţii website-ului proriu -www.satmar.ro. (în care doar o mică parte dintre activităţile enumerate în raport se regăsesc).

La pagina 43, raportul are un subcapitol intitulat Gradele didactice II şi I. Aici se preiau, cu metoda copy-paste (fără ghilimele) pasaje întregi din metodologii: definiţii, condiţii, calendar de activităţi şi demersuri care trebuie întreprinse pentru obţinerea gradelor didactice. Aportul autorilor se limitează la menţionarea numărului de candidaţi pentru grade didactice şi la numărul de inspecţii efectuate.

Deşi avem în judeţul Satu Mare un număr de profesori care deţin titlul de doctor în ştiinţe, raportul nu-i menţionează (ca şi cum nici nu ar exista). Doar dintr-un tabel deducem că un profesor este înscris la echivalarea titlului ştiinţific de doctor cu gradul didactic I (de parcă ar fi vorba de o promovare). Deţinătorii titului academic de doctor în ştiinţe sunt totuşi de elita corpului profesoral, motiv de mândrie pentru branşă, aşa că ar merita evidenţiaţi măcar în câteva fraze.

Mai mult, în timp ce gradele didactice se acordă în urma unui efort de perfecţionare profesională, calitatea de doctor se obţine printr-o contribuţie originală în cercetare. De altfel, contribuţia personală ocupă un întreg capitol din disertaţia de doctorat.

Un alt lucru care străluceşte prin absenţă este o analiză a contribuţiei profesorilor autori de cărţi, de articole (chiar şi de brevete de invenţii) publicate la edituri şi în reviste de specialitate. Despre ei s-ar putea spune cu atât mai mult că reprezintă elita corpului profesoral. Ei aduc cea mai mare contribuţie la progresul învăţământului şi cel mai mult prestigiu profesiei.Cu toate aceastea, prin tradiţie, sunt total ignoraţi în rapoartele de activitate elaborate de-a lungul a zeci de ani. Să fie doar întâmplător?