Asculta acest articolProcesul lui Maniu, Mihalache și al altor lideri național țărăniști, inclusiv al celor din străinătate precum Grigore Gafencu a început în 29 octombrie 1947. Acuzații au fost aduși în fața unui tribunal militar. Scopul procesului a fost eliminarea ultimelor rămășițe ale opoziției și preluarea puterii de către comuniști.
Principala acuzație împotriva lui Iuliu Maniu și a celorlalți lideri a fost aceea de “trădare” pentru că aceștia ar fi “conspirat” pentru înlăturarea guvernului Groza cu agenți ai serviciilor secrete la legațiile americană și britanică din București.
În apărarea sa, Maniu a subliniat că a luptat pentru revenirea la alegeri libere, pentru restaurarea libertăților politice, a drepturilor fundamentale ale omului. Maniu a declarat că era hotărât să folosească orice mijloc pentru a ajunge la rezultatul dorit. A recunoscut că a avut dese întrevederi cu reprezentanți britanici și americani.
Despre procesul liderilor opoziției au scris și ziarele străine: “The Guardian” (Londra), “Chicago Tribune” (Chicago, Illinois) “The Courier Journal” (Louisville, Kentucky), “Daily News” (New York, New York), “The Press Democrat” (Santa Rosa, California), “Democrat and Chronicle” (Rochester, New York), “The Gazette and Daily” (York, Pennsylvania), “Albuquerque Journal” (Albuquerque, New Mexico).
“Maniu la proces”, scrie ziarul londonez The Guardian, în ediția de miercuri 15 octombrie 1947
“Procesul dr. Maniu și al altor lideri ai Partidului Național Țărănesc începe vineri la București. Așa cum am fost informați de sursa noastră din România, este vorba de întregul partid care este în proces. Partidul este în proces ca simbol al opoziției politice la regimul politic din România, iar opoziția, din nou, este doar un simbol al rezistenței, în termenii cei mai generali, pentru ceea ce urmărește regimul – includerea completă a României în sfera de influență a Rusiei și izolarea totală a țării de Vest. Procesul este astfel doar o parte din tiparul deja familiar în Estul Europei.
Autoritățile din România nu încearcă să ascundă acest aspect; într-adevăr, acestea fac tot ce pot pentru a scoate acest fapt în evidență, și cu o violență în limbaj autoritățile pregătesc poporul pentru rezultat: <Pentru aceste acte criminale, Maniu, Mihalache și întreaga lor clică vor trebui să dea socoteală și nicio putere de pe pământ nu-i va putea salva de pedeapsa meritată. Prin lichidarea odată pentru totdeauna a acestei bande de teroriști, sabotori și trădători, clasa muncitoare va putea să-și consolideze și să-și dezvolte realizările democratice.>
Actul de acuzare urmează liniile familiare. Punctul de plecare cel mai apropiat îl constituie tentativa câtorva lideri ai Partidului Național de vara trecută de a zbura peste hotare. A fost analizată activitatea partidului din timpul lui Maniu, acuzându-l de o conspirație menită să înlăture Guvernul cu ajutorul unor politicieni români din exil, despre care se spune că lucrează cu ajutorul imperialiștilor britanici și americani.
Este adevărat că partidul condus de Dr. Maniu are reprezentanți în așa numitul Comitet al exilului format din lideri țărăniști din Estul Europei, ale cărui activități de la Washington au fost în mod oficial ignorate de Națiunile Unite. Este de asemenea adevărat că un alt grup, al Românilor din Europa, a prezentat un memorandum la Conferința de pace de la Paris. Dar analizând raportul lor (anonim) de la finalul draftului tratatului, se pare că nu au produs o foarte mare impresie asupra Aliaților. Următorul pas este de a-l identifica pe Maniu drept spiritul din spatele acestei grupări.
Din punctul de vedere al Guvernului sunt destule motive pentru care partidul lui Maniu trebuie distrus. Principalul motiv este că în ciuda tuturor avantajelor materiale pe care le dețin Comuniștii români, influența lui Maniu este mult prea puternică și răspândită. Dr. Groza este mult mai atent cu minoritatea maghiară decât a fost vreodată Maniu; Groza le-a oferit muncitorilor, pe hârtie, mai mult, și Frontul Plugarilor a fost la origine un partid al țăranilor mult mai autentic decât a pretins că este Partidul Național.
Toate acestea nu mai au nicio însemnătate pentru poporul român acum că au uitat greșelile și ezitările făcute de dr. Maniu, pactul cu Garda de Fier din 1937, eșecul său de lider din anul 1940, lipsa exasperantă de activitate din timpul războiului – acesta în sine fiind cel mai puternic act de acuzare împotriva regimului. Odată condamnat, în ochii poporului său, nu va putea fi reabilitat> cu atât mai puțin vor putea fi condamnate actele de violență și nedreptate. Acestea vor fi condamnate doar în ochii străinătății.”
Verdictul procesului nu a fost pus nicio clipă sub semnul întrebării. La 11 noiembrie 1947 s-a dat sentința. Maniu a primit închisoare pe viață. Liderul PNȚ avea 75 de ani. Închisoare pe viață a primit și vicepreședintele PNȚ, Ion Mihalache.
Iuliu Maniu a murit în 5 februarie 1953 la închisoarea din Sighet, trupul său fiind aruncat într-o groapă comună.
Citește și:
Fii primul care comentează