Asculta acest articolEste cunoscută preocuparea poetului Vasile Tarţa de a scrie poezie religioasă în ultima parte a vieţii sale. Iată că la 6 luni de la trecerea în eternitate a poetului şi prozatorului, a văzut lumina tiparului placheta de versuri denumită sugestiv “Iisus – Mângâietorul lumii”.
Sunt incluse în această carte 30 de poeme cu tentă religioasă. În poemul “Tinereţea mi-a fost tristă”, autorul face un inventar al vieţii sale, din care se desprinde faptul că omul în deplină sănătate uită divinitatea, se îmbuibă, nu renunţă la ispitele din viaţa pământească ce reprezintă o multitudine de încercări, iar când sănătatea şubrezeşte, omul îşi deschide sufletul spre a-l primi pe Dumnezeu, cel care este profund iertător şi dă şanse celor care au rătăcit o bună vreme pe căi mai puţin creştine.
Poemul “Iisus, m-ai vindecat” pare să fie o confesiune faţă de divinitate, dar în egală măsură o rugă: “Doamne Iisuse Hristoase, acum de Învierea Ta/luminează mintea noastră, a tuturora şi a mea/Să fim buni, să fim creştini, să fim drepţi, să ne iubim/şi să ne rugăm mereu, prin viaţă noi să răzbim”.
Placheta include şi poeme care se leagă cu sărbătoarea care se apropie, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, motiv de îmbărbătare şi de cultivare a încrederii în cruce “De Înviere”: “Azi de-acolo ne priveşte,/de pe crucea cu putere/de viaţă dătătoare/în noaptea de Înviere”. După cum era de aşteptat, în carte se regăsesc şi aspecte ce privesc suferinţa sa până la trecerea în eternitate.
Cartea o recomandăm cu maximă convingere să o citiţi. Cu siguranţă veţi găsi multe cuvinte de învăţătură, sfaturi care vă pot îndruma paşii pe drumul smereniei, al bunătăţii şi al respectului faţă semeni şi faţă de biserica străbună.
Fii primul care comentează