Asculta acest articolEu ti-s frate, tu mi-esti frate?
Fratii M. au venit in Baia Mare dintr-un sat situat aproape de limita cu judetul Salaj. Ei au urmat cursul normal al istoriei din ultimele patru decenii ale secolului trecut, cand industrializarea fortata a pustiit satele romanesti. Forta de munca s-a indreptat spre orasele aflate in constructie sau pe marile santiere din toate zonele tarii. Fratii M. au ajuns asadar in Baia Mare. Pentru ca au fost harnici, priceputi, seriosi au reusit sa se descurce, sa-si faca un rost in noul areal urban. Apartament, masina, trai decent, concedii, ceva bani la CEC, ce mai, tot ce trebuie. Au trecut anii. In gospodaria de la tara, dupa ce tatal s-a prapadit destul de devreme, a ramas numai mama celor doi frati. Batrana, bolnava si cu un handicap locomotor sever. Cu toate astea nici n-a vrut sa auda de mutarea la oras, la unul dintre cei doi copii. A ramas acolo, s-a descurcat, pentru ca cei doi veneau pe rand si-i aduceau de ce avea nevoie. Nu au lasat gospodaria sa se distruga, dimpotriva, au dezvoltat-o facand cateva investitii consistente. Cel mai mult a investit fratele mai mic, poate si pentru faptul ca el se gandea sa se retraga acasa la batranete. Dupa o vreme a renuntat la idee. In 2008 batrana a murit. Fratii au discutat intre ei si au ajuns la concluzia ca trebuie sa renoveze casa si acareturile, dupa care sa scoata totul la vanzare si sa imparta venitul frateste. Renovate, imobilele aveau o alta valoare. Impreuna cu gradina si pamantul mostenit insemnau o suma apreciabila. Fratele cel mic era prins cu o mica afacere in Baia Mare, iar cel mare intrase in randul pensionarilor. Ca sa nu bata amandoi drumurile pentru succesiune si intabularea mostenirii, fratele mai mic l-a imputernicit (legal) pe cel mare sa se ocupe de toata tarasenia. Toate cheltuieliele necesare au fost suportate frateste, ca la nemti. ~n final, asa cum spuneam, totul devenea de vanzare. Numai ca pasul urmator nu s-a mai putut face. Zilele trecute, fratele cel mic, sesizand ca fratele cel mare nu-l prea viziteaza in ultima vreme, l-a intrebat in ce stadiu se afla cu vanzarea. Acesta i-a spus ca nu mai vinde nimic deoarece s-a hotarat sa se mute in casa parinteasca. Cel mic s-a bucurat si i-a spus sa vina intr-o zi ca sa se inteleaga cu cat il despagubeste. Cel mare s-a aratat deosebit de surprins. Pentru ce sa-l despagubeasca? Nu el a fost cel care a semnat actele ca renunta la tot in favoarea lui? In loc sa-i multumeasca pentru ca s-a sacrificat, a lasat confortul urbanului numai ca sa nu ajunga totul in mainile unor straini de batatura parinteasca, mezinul are tupeu sa-i ceara bani. Chiar asa. Nerecunoscatorul dracului…
Fii primul care comentează