Viata, deocamdata – Doua povesti cu mai multe intelesuri

Asculta acest articol

Batranul Pop astepta cu nerabdare in timp ce ingerii cerului ii examinau dosarul. In sfarsit, Ingerul Sef a spus: “Dar e de-a dreptul fabulos! E ceva ce n-am mai intalnit! Omule, in toata viata ta, nu ai comis nici un singur pacat, cat de mic. Nici macar unul singur, intr-o viata de om… Nu ai facut decat fapte de caritate. Nici nu stiu in ce categorie te-as putea incadra. In cea a ingerilor, nu pot, ca nu esti un inger. Nici in cea a oamenilor nu pot, ca nu ai dat dovada de nicio slabiciune. Cel mai bine ar fi sa te trimitem inapoi pe pamant, ca sa comiti macar un pacat si sa revii apoi, ca o fiinta umana adevarata!”. Bietul Pop cel fara de pacat… s-a trezit din nou la coltul strazii din orasul sau, nefericit si uimit la culme… hotarat sa faca macar un pas gresit, pe langa calea cea dreapta pe care a urmat-o intotdeauna. Au trecut cateva ore si omul continua sa stea in strada nestiind ce sa faca. O femeie solida, cam trecuta, i-a facut cu ochiul si el i-a raspuns fericit. Femeia nu era nici prea frumoasa… dar ce mai conta, era pasaportul lui spre Cer. Asa ca s-a dus sa-si petreaca noaptea cu ea. Cand s-au ivit zorile, domnul Pop si-a privit ceasul. Trebuia sa se grabeasca pentru ca mai avea doar o ora pana la reprimirea sa in Cer. Pe cand isi punea hainele, a auzit-o pe femeie spunand: “Vai, domnule Pop, nici nu-ti dai seama ce fapta de caritate ai facut in noaptea asta!”.

*****

Un ateu convins se plimba prin padure. Mirandu-se de frumusetile naturii, de ce a putut sa faca din ea evolutia darwinista, deodata apare un urs de nicaieri, care incepu sa urle fioros, cu gandul vadit de a-l manca. Ateul, speriat, incepu sa fuga. Ursul, dupa el. Nu dadea nici un semn ca ar vrea sa se opreasca. Era din ce in ce mai aproape de ateu. Intr-o ultima incercare se intoarse spre urs, stiind ca nu mai are nici o sansa sa scape. Ursul se ridica in doua labe, cu ghearele pregatite sa-i dea lovitura de gratie. Ateul disperat rosti: “Doamne, te rog ajuta-ma”. Atunci timpul se opri din loc pur si simplu. Copacii se oprira din fosnetul frunzelor, vietatile se oprira din drumul lor prin padure. Pana si ursul ingheta parca cu ghearele la numai cativa centimetri de fata ateului. Ateul privi mirat si nu stia ce se intampla. O voce puternica se auzi: “Cum iti permiti sa-mi ceri ajutorul, dupa ce toata viata nu ai crezut in mine?”. Ateul recunoscu starea de ipocrizie in care se afla: “Asa e, Doamne. Nu am crezut in tine. Ar fi imposibil ca acum sa spun ca voi crede in tine si sa-ti cer sa ma scapi de urs. Dar daca pe mine nu ma poti transforma intr-un crestin adevarat, te rog daca vrei macar pe urs sa-l faci un crestin milostiv”. Ateul smecher se gandea ca astfel va scapa pentru ca nici un crestin nu are voie sa ucida. Dumnezeu i-a raspuns: “Bine, primesc dorinta ta. Fie cum spui tu, ursul va deveni crestin”. Apoi, timpul isi reveni la cursul normal. Ursul isi lua labele din apropierea ateului, le impreuna pentru rugaciune, si in timp ce-si facea semnul Sfintei Cruci murmura: “Multumesc, Doamne, pentru masa aceasta imbelsugata”. Apoi il manca pe ateu.