Viata, deocamdata – Vreau sa demisionez din functia de adult (1)

Asculta acest articol

Costica Paduraru ne aduce la cunostinta faptul ca s-a hotarat, irevocabil, sa demisioneze oficial din functia de adult pe care o detine in prezent. Intentia sa m-a pus serios pe ganduri. Pentru ca nu-i de colo sa vrei sa renunti la postura de adult pentru a prelua atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-ai avut candva si la care ai renuntat de bunavoie cu prea mare usurinta. Sa vedem care sunt argumentele lui Costica Paduraru, de ce vrea el sa renunte definitiv la postura de adult< Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar. M-am maturizat prea mult si nici nu stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit< razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in scoli si licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti pentru bani si pamanturi, ura, barfa. Am aflat despre materialismul nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele minore unor animale cu chipuri de barbati pentru un televizor de ocazie. Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei batalii cu zmeii? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se poate intampla mai rau in lume era sa fii ales in echipa lui Mihaita repetentul, atunci cand jucam fotbal in curtea scolii?