Asculta acest articolM-am uitat in dictionare, vreo patru. Niciunul nu explica acest cuvant, dar nici verb< a suti. A sustrage, profitand de neatentia cuiva, un obiect, un bun. Rar mi s-a intamplat sa fiu victima acestor “meseriasi”. Fapta s-a intors in ceva hazliu, dar mi-e lehamite s-o povestesc, cum lehamite-mi este de realitatea incredibila pe care ni-e dat s-o traim. Poate de asta ma retrag cat pot in fictiune. E o lume a perfectiunii, una care nu exista, dar multi visam la ea, fapt care m-a protejat de acesti “demoni” ai actualitatii.
Oricum, doi insi îmbracati în sintetic, la fel cum sunt eu, alergau în urma mea. Credeam ca este ceva grav. “Ce greu te putem ajunge, domnule! Ti s-a furat portofelul!”. Fara nicio introducere. N-am purtat portofel niciodata, am si oroare de acest cuvant. Si, totusi, un fel de “portacte” aveam în geanta cu multe fermoare. Cand mi-am recunocut obiectul în mana unuia, mi s-a incovrigat sira spinarii si mi s-a uscat cerul gurii. Cata umblatura mi-ar fi trebuit sa-mi refac caramida cu acte, parca anume create sa-i streseze pe bietii români. Cu un gest de gentlemen, unul dintre cei doi anonimi mi l-a înmanat cu generozitate. Credeam ca sunt oaresce agenti, securisti, trimisi ai Ceriului pe pamant, mai ales ca unul se tot caina celuilalt< “Ce-o sa zica sefu’?”. Despre ce, nu mai aveam putere sa gandesc. Am intrat la negocieri… “Da-ne de-un suc”, hotareste unul. Le-am dat. Dar cine a fost… mai indraznesc eu, chiar începea sa-mi fie frica. “O fata”, conchide trimisul lui Dumnezeu. Unde? La stop, inainte de trecerea de pietoni. Ce sa mai continui daca nici dictionarele nu-i mentioneaza? Hotii erau cei doi, insa in “portacte” nu erau bani.
Furtul se pedepsea aspru în Baia Mare veche. Hotului i se taia mana. Si ce-i cu asta? Nu-i nimic. In literatura Fanus Neagu scrie de un boier Sutu, poreclit Buric. Voia a-si face aeroport pe pamântul unor amarati. Le promite pamânt, la schimb, in Dobrogea, un intreg roman< “Ingerul a strigat”. Daca tot ne întoarcem la trecut de ce nu folosim metodele coercitive al feudalismului, macar cele bune?
Cati suti nu sunt si în Rivulus, nu doar în Dobrogea, boieri atoatestiutori, de la serbarea ghistinelor pana la transportul urban, cel vechi de vreo 57 de ani, adica de o varsta cu parintii dumnealor, care stiu sa rentabilizeze orice. Sa auzim numai de bine. Doamne feri de mai rau si de suti! Am ramas cu mana pe “sirena” lui Vasile Roaita? Inca nu.
Stefan Jurca
Fii primul care comentează