Viza de America sau despre (oarecum) frigiditatea la romani

Asculta acest articol

Cristian China Birta

Pe vremea lui Ceausescu, viza de America era un fel de Sfant Graal. Numai ca nu de ala religios, ci de ala existential ontologic, din zona aproximativ stomacala a piramidei lui Maslow. A emigra in America, pentru ca asta insemna atunci aceasta viza, era gandul suprem pentru cei mai multi dintre noi. Zic gandul pentru ca doar la atat ne rezumam, la a gandi, aveam nevoie de acest vis pentru a ne tine pe linia de plutire, era ca si obiectivul ala indepartat, la care tot ne amageam ca sa ajungem, dar nu ca sa atingem destinatia (stiam ca e imposibil), ci pentru a reusi sa mai facem inca un pas si inca unul si inca unul… Dupa Revolutie, imediat ce a trecut euforia de credeam ca ne urcam in tren si plecam unde vrem (caci avionul atunci ramanea o extravaganta), ne-am dat seama ca nu e chiar asa de usor. Si ca oricat ne-ar simpatiza baietii aia occidentali, tot trebuia sa te pui la coada ca sa primesti stampila aia cum ca esti bun de export uman temporar. Si pe masura ce ne trezeam din ce in ce mai mult si gustau pana la voma beneficiile democratiei asa cum a fost aplicata la noi, viza de America isi castiga suprematia pe domeniul lui “vreau sa, vreau sa, vreau sa”. Numai ca de data asta era posibil. De unde si incrancenarea cu care unii s-au batut ani de zile sa o obtina, sa ajunga peste Ocean si unde sa esueze lamentabil, parca obositi ca si-au atins obiectivul si ca nu mai au nici un motiv pentru care sa lupte… Incet, incet romanul a mai iesit prin Europa, a inceput exodul masiv prin Italia, pe la capsunii spanioli, cam prin toata Europa. Viza de America nu mai era ce a fost. Am descoperit ca Europa e mai aproape, mai accesibila si parca mai de-a noastra. Moment in care, asa cum facem noi indeobste cu ceva ce am adorat si in care am crezut, am inceput sa scuipam pe America si pe americani, sa ii facem in toate felurile, ilustrand aproape de perfectiune zicerea cu strugurii acrii si cu vulpea. Acum, cand suntem cetatenii europeni, viza de America nici macar nu mai e viza. America a devenit doar o destinatie. Multi nici nu se gandesc ca au nevoie de viza, decat asa la capitolul “printre altele” care sunt de facut pentru plecare. A merge in America e acum chestiune de bani, de timp, de context si de alte motivatii, mai putin chestiune de viza. Pe undeva, daca imi permiteti, istoria vizei de America la romani seamana cu superba scena din “Aceasta lehamite” cu Horatiu Malaele. Cand, surescitat de dorinta de a face sex cu o tipa, dupa cateva minute in care incearca sa-si puna prezervativul si nu reuseste, se intoarce brusc catre tipa in cauza si, cu o atitudine imperiala, ii tranteste un: “esti frigida”.