100 de ani de la naşterea lui Constantin Silvestri sunt sărbătoriţi la Ateneul Român

Nu sunt comentarii

Asculta acest articol

Pe 31 mai se împlinesc 100 ani de la naşterea pianistului, dirijorului şi compozitorului român Constantin Silvestri (1913 – 1969). Pentru a marca acest eveniment, Filarmonica „George Enescu” organizează duminică, 2 iunie, ora 19.00, în Sala Mare a Ateneului Român un recital cameral dedicat unuia dintre cei mai valoroşi muzicieni români ai secolului XX.

Pe lângă lucrările muzicale semnate de Constantin Silvestri şi interpretate de: Geanina Munteanu (mezzosoprană), Vladimir Deveselu (tenor), Raluca Voicu-Arnăuţoiu (vioară), Oana Spânu-Vişenescu (vioară), Theodor Iancu (violoncel), Manuela Giosa (pian), Constantin Ionescu-Vovu (pian), Iosif Ion Prunner (pian) – muzicologii: Roxana Susanu, Viorel Cosma şi Petre Codreanu vor ţine scurte evocări dedicate compozitorului român.

În prezentarea făcută dirijorului şi compozitorului Constantin Silvestri Ozana Alexandrescu afirmă: „Constantin Silvestri, pianist, compozitor şi dirijor, s-a născut în 1913, în data de 31 mai. A studiat la Conservatorul municipal din Târgu-Mureş şi a continuat la Conservatorul din Bucureşti, la clasele unor personalităţi de renume: Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), Florica Musicescu (pian). Şi-a început activitatea concertistică în calitate de pianist, dar a ales apoi cariera dirijorală, în urma succesului din 1930 la pupitrul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Române. A fost dirijor la Opera Română din Bucureşti, dirijor şi director la Filarmonica din Bucureşti (1947-1953), prim dirijor şi director artistic al Orchestrei Radiodifuziunii Române (1958 – 1959).

Creaţia sa, incluzând muzică simfonică (Trei piese pentru orchestră de coarde, Trei capricii pentru orchestră etc.), muzică de cameră (Suita pentru pian Copii la joacă, Sonata pentru oboi şi pian, două sonate pentru vioară şi pian şi muzică vocală (lieduri şi o piesă corală) pune în lumină o viziune personală asupra unei facturi neoclasice, în care rigoarea construcţiilor formale se îmbină cu surprinzătoare scheme ritmice şi înlănţuiri armonice.”