Asculta acest articol
Greta Garbo (numele real Margareta Lovisa Gustafsson), supranumită “Divina”, s-a născut la Stockholm, în Suedia, la 18 septembrie 1905.
Una dintre cele mai enigmatice stele de la Hollywood provenea dintr-o familie săracă, astfel că la vârsta de 13 ani a fost nevoită să renunțe la școală pentru a avea grijă de tatăl grav bolnav. Șansa i-a surâs când avea 17 ani, fiind descoperită de regizorul Mauritz Stiller. Acesta i-a schimbat numele în Greta Garbo (“Garbo” înseamnă drăcușor sau spiriduș în limba suedeză, iar în limba spaniolă, drăguț, grațios, elegant). Regizorul i-a încredințat rolul principal într-un film care avea să devină o capodoperă — “Gosta Berling”, după romanul omonim al scriitoarei suedeze Selma Langerlof.
În anul 1925, Greta Garbo a emigrat în SUA unde a primit cetățenie americană și s-a lansat grație frumuseții și originalității sale. Primul său film american a fost “Torentul” (1926), urmat, în același an, de alte două — “The Temptress” și “Carnea și diavolul”. A devenit celebră în întreaga lume pentru aerul nobil și prestația actoricească deosebită, dar a manifestat reticență în ce privește viața privată, refuzând să facă dezvăluiri în acest sens. În timpul primului ei interviu, a replicat tăios reporterilor, așa cum arată site-ul www.biography.com: “M-am născut. Am avut o mamă și un tată. M-am dus la școală. Ce contează?”.
A jucat în zece filme mute și în 14 pelicule sonore, remarcându-se în special în “Grand Hotel” (1932), “Regina Christina” (1933), “Anna Karenina” (1935), “Maria Walewska” (1937) și “Ninocika” (1939).
De-a lungul carierei cinematografice, actrița a preferat personajele excentrice și damnate, victime ale unor iubiri neîmpărtășite, și a lucrat cu cei mai mari regizori ai vremii. Filmele Gretei Garbo nu aduceau, de multe ori, beneficii, însă acest lucru nu afecta reînnoirile de contracte ale vedetei. A respins publicitatea, însă această respingere a făcut-o și mai cunoscută.
În ciuda timidității sale, actrița avea o influență covârșitoare asupra celor din jur. În 1945, a fost întrebată ce planuri de viitor are, iar răspunsul a fost uimitor: “N-am nici unul. Nu-mi găsesc nici un loc unde să trăiesc. Sunt ca o corabie în derivă”. Regizorul Mauritz Stiller a fost prima iubire a actriței, dar și prima decepție. Moartea timpurie a acestuia (1928) i-a provocat o durere fără margini, ce i-a marcat întreaga viață: nu s-a căsătorit niciodată, iar iubirile ei au fost pasagere (logodită cu John Gilbert, a fugit cu câteva zile înainte de nuntă).
În plină tinerețe, în plină glorie, la 36 de ani, după ce a jucat în filmul “Nu mă trăda” (regia George Cukor), fascinanta Greta Garbo a părăsit scena și a început să se ascundă de lumea cotidiană. În 1955, a primit Premiul Oscar onorific “pentru rolurile sale de neuitat”, potrivit sursei amintite.
A murit la 16 aprilie 1990, la New York, la vârsta de 84 de ani și a fost incinerată. În iunie 1999, cenușa artistei a fost adusă la Stockholm, orașul natal. Personalitatea enigmaticei actrițe a continuat să atragă și după moartea sa. În aprilie 2000, la “Rosenbach Museum” din Philadelphia (SUA) au fost expuse scrisorile secrete adresate de Greta Garbo poetei și autoarei de piese de teatru Mercedes de Acosta. Excentrica poetă a donat muzeului scrisori pe care le-a primit de la Garbo, cu condiția ca nimeni să nu le citească mai devreme de zece ani după moartea celor două femei.
Fii primul care comentează