Asculta acest articolÎn motivarea sentinţei fostului premier Adrian Năstase judecătorii considerau că el trebuie să fie un exemplu pentru toţi cei care vor îndrăzni să se atingă de banul public. S-ar părea că nimeni nu s-a speriat. În ciuda condamnărilor şi arestărilor preventive, nivelul corupţiei nu scade. Instituţiile, de jos în sus, se află la cheremul celor care le conduc.
Ieri s-a dat un verdict în dosarului fostului ministru al Tineretului şi Sportului. Monica Iacob Ridzi, o apropiată a familiei Băsescu, a fost condamnată la 5 ani de închisoare. Ca orice demnitar aflat într-o funcţie, a pus şi ea umărul la campania electorală. Prin manifestările plătite din banii ministerului, judecătorii au considerat că i-a făcut campanie Elenei Băsescu pentru alegerile europarlamentare. Condamnata se consideră o victimă. Ştie foarte bine că nu a fost singura care a organizat manifestări cu iz electoral. Toată lumea face la fel. De la primari la miniştri, de la primul ministru la preşedintele ţării, toţi îşi rezervă în anii electorali acţiuni care să le faciliteze victoria. Este simplu de observat cum sărbătorile naţionale sunt mai sărbătorite odată la patru ani. Dacă ne-am uita la participarea oficialităţilor la monumentul Ostaşului Român de la Carei am vedea că în 1996, 2000, 2004, 2008, 2009, 2012, 2014 au fost prezenţi şi premierii şi preşedinţii ce am putea deduce? Că în anii respectivi au avut loc alegeri parlamentare sau prezidenţiale. Cam acelaşi lucru l-a făcut şi Monica Iacob Ridzi. Numai că în cazul ei presa a făcut scandal, organele s-au autosesizat. Au urmat anchete, procese, iar după şase ani de la comiterea faptei, fostul ministru să fie condamnat la 5 ani de puşcărie.
După socotelile ei, este al 13-lea ministru ajuns după gratii. Sau, cum spune ea pe blog “Altarul de sacrificiu are nevoie de al 13-lea ministru”. De ce altar de sacrificiu? Ce vrea să insinueze? Că la fel ca în cazul Năstase, cineva, vrea să dea exemple pentru a speria lumea? Cu foarte puţine excepţii, toţi politicienii condamnaţi se consideră victime ale răzbunării adversarilor. Trăiesc cu gândul că au intrat în puşcărie nevinovaţi. O vreme l-au acuzat pe Traian Băsescu. După plecarea lui de la Cotroceni, fostele vedete ale guvernului Boc au ajuns clienţii preferaţi ai DNA.
Oricât de lungă ar fi lista foştilor demnitari suspectaţi de corupţie, într-un final tot trebuie să se termine. Probabil că pe lângă cei 13 foşti miniştri invocaţi de Monica Ridzi se vor adăuga alţii, nu doar din fostele guverne PDL. Nu trebuie să se teamă că ar putea fi ultima. De fapt, textul postat pe blog este mai mult decât o simplă mărturisire. Ea face o adevărată filozofie, cu trimitere la cei doi apostoli care, iată, prin condamnarea ei, se ridică la 13. Din nefericire pentru ţară, numărul apostolilor corupţiei este uriaş, de necuprins.
Captivaţi de numele altădată celebre, pe moment au fost uitaţi baronii locali. Sunt în puşcărie un număr apreciabil de primari, preşedinţi de consilii judeţene, directori de instituţii, dar s-ar părea că ei nu s-au ridicat la nivelul de corupţie la care au ajuns la un moment dat demnitarii din eşaloanele superioare.
