Asculta acest articol
În schimb sunt prea mulţi angajaţi în anumite sectoare, mai ales în unităţile administrativ teritoriale, primării şi consilii judeţene, în instituţii, agenţii etc. Şi prea puţini în sectoare vitale, Sănătate, Educaţie, ANAF, Poliţie.
De asemenea, reiese acum în mod pregnant că pentru aceeaşi muncă, din motive greu de înţeles, cei care lucrează la Fonduri Europene au salarii mai mari decât restul salariaţilor. De parcă nu ar lucra în ţară, ci la Bruxelles.
Pentru a arăta că sunt de bună credinţă guvernanţii ar fi trebuit să înceapă de la salariile de lux. De ce un preşedinte de la ANRE are 12.000 de euro pe lună, iar vicepreşedinţii câte 10.000 de euro pe lună? Pentru că guvernelor de până acum nu le-a păsat sau habar n-aveau ce se întâmplă în sistemul bugetar.
Este posibil ca singurele măsuri pe care va reuşi guvernul să le impună să fie majorările. Acolo este uşor. Guvernul dispune şi sectorul privat se supune.
Marcel Ciolacu este un exemplu concret că demagogia se învaţă. Primul ministru precizează de fiecare dată când are ocazia că guvernul face ce a promis, adică nu introduce noi taxe. Într-adevăr aşa este. Dar guvernul le majorează pe cele deja existente.TVA-ul nu este o taxă nouă. Doar se majorează. Impozitele şi taxele pe proprietate nu sunt noi, doar cresc. Nu este o noutate absolută nici impozitul pe cifra de afaceri. Este practicată la micro-intreprinderi. De ce nu se aplică şi la multinaţionalele care, bietele de ele, au profituri foarte mici sau chiar sunt în pierdere? De teama că vor pleca din ţară, multinaţionalele sunt lăsate să-şi facă de cap. O firmă mijlocie plăteşte mai mult impozit pe profit decât o multinaţională. Asta este realitatea pe care guvernul refuză să o vadă în toată grozăvia ei.
De ce nu se începe de la reforma agenţiilor guvernamentale? Câte agenţii au fost înfiinţate de-a lungul timpului? Institute, inspectorate, instituţii nou-create absolut inutile împânzesc aparatul de stat. Situaţia generală este practic scăpată de sub orice control. Guvernul nu mai poate face nici din punct de vedere instituţional, nici din punct de vedere financiar. Nu are nici căderea morală de a-şi impune punctul de vedere atâta vreme cât nu poate oferi propriul exemplu. De ce nu a făcut curăţenie întâi la ministere? De ce nu dă un exemplu parlamentul? Recent s-au mărit sumele forfetare şi au crescut cheltuielile de funcţionare.
Marcel Ciolacu ar putea invoca moştenirea lăsată de Nicolae Ciucă. Răspunsul PNL ar fi năucitor. Replicile dintre cele două partide sunt atât de dure încât preferă să nu se mai atace. “Ştiu că nu mă iubesc liberalii, dar nici eu pe ei”, spune primul ministru. Cum să se facă reformă în aceste condiţii?
Nici situaţia internaţională nu este mai roză. Majoritatea burselor sunt pe minus. Băncile din Germania nu mai finanţează proiectele de construcţii. Dinspre Statele Unite vin veşti tot mai proaste. Până şi economia Chinei dă semne de oboseală, intrând în deflaţie. Produsele chinezeşti la preţuri din ce în ce mai mici nu au piaţă. :omajul în rândul tinerilor a urcat la 20%.
Probleme financiare peste tot: război la graniţă, alegerile europarlamentare bat la uşă, alegeri prezidenţiale în SUA, dar şi în Ucraina, iar guvernul României s-a trezit că trebuie să reformeze ceea ce a stricat în 33 de ani de administraţie haotică.
Şi totuŞi premierul Ciolacu este decis să meargă mai departe. Îmi risc viitorul politic, dar reforma se va face, spune el anunţând că mulţi şefi din sistemul bugetar îşi vor pierde funcţiile.
