66 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu

Asculta acest articol

Două discursuri rostite de Iuliu Maniu în Parlamentul de la Budapesta 

În anul Centenarului s-a vorbit foarte puţin despre meritele celor care au pregătit actul politic de la 1 decembrie 1918. Dacă ar fi să ne limităm doar la românii care au fost deputaţi în Parlamentul de la Budapesta înaintea Primului Război Mondial am avea o lungă listă, iar printre figurile cele mai reprezentative i-am găsi pe dr. Vasile Lucaciu şi Iuliu Maniu. Vasile Lucaciu a avut parte de o moarte tragică în 1922. Iuliu Maniu şi Aurel Vlad au murit în puşcăria comunistă de la Sighet. 

În anul 1905 liderii Partidului Naţional ajung la concluzia că soluţia pasivismului politic nu a dat niciun fel de rezultate. Schimbarea opţiunilor politice ale cercurilor greco-catolice de la Blaj s-a datorat energicului Iuliu Maniu şi ziarului Unirea care au intrat în legătură cu gruparea de la Orăştie a lui Aurel Vlad. 

Astfel la alegerile din 1906 au fost depuse candidaturi în 46 de circumscripţii electorale. Candidaţii Partidului Naţional au obţinut 14 victorii: în comitatul Arad – Nicolae Oncu (Iosăşel), Vasile Goldiş (Radna), Ştefan Cicio-Pop (Şiria), Ioan Suciu (Boroşineu); în comitatul Alba – Iuliu Maniu (Vinţu de Jos), Alexandru Vaida-Voevod; în comitatul Caraş-Severin – Coriolan Bre- diceanu (victorios în două cercuri: Bocşa şi Oraviţa), George Popovici (Lugoj), Ştefan Petrovici (Zorilenţul Mare), Aurel Novac (Sasca); în comitatul Hunedoara – V. Damian (Baia de Criş), Aurel Vlad (Orăştie); în comitatul Solnoc-Dăbâca – Teodor Mihali (Ileanda Mare). 

În urma unei alegeri parţiale, Vasile Lucaciu devine şi el deputat în anul 1907 în cercul electoral al Beiuşului. 

Ce soartă au avut doi dintre cei mai înflăcăraţi susţinători ai ieşirii din pasivitate? Închisorile comuniste. 

Iuliu Maniu şi Aurel Vlad s-au pus în slujba românilor cheltuind multă energie şi mulţi bani. În decembrie 1918 Aurel Vlad este cel care l-a însoţit pe Iuliu Maniu la Bucureşti în delegaţia care a dus tratativele pentru recunoaşterea Unirii şi organizarea Transilvaniei în cadrul României întregite. Cei doi au fost “răsplătiţi” de comunişti cu exterminarea în închisoare. Iuliu Maniu s-a stins din viaţă în 5 februarie 1953 la Sighet, Aurel Vlad, la 2 iulie 1953. Trupurile lor zac şi azi în gropile comune alături de alţi politicieni din perioada interbelică şi epis- copi greco-catolici. 

Nici “Leul de la Şişeşti” nu a avut un destin mai fericit.

La scurt timp după ce şi-a văzut visul împlinit, România întregită, în campania din primăvara anului 1922, dr. Vasile Lucaciu a fost bătut crunt de agenţii electorali liberali şi lăsat plin de sânge pe marginea drumului. Ţăranii l-au găsit şi l-au dus la spital. Câteva luni mai târziu şi-a găsit sfârşitul într-o căsuţă modestă din Satu Mare.

Dacă memoria lor este păstrată de istorie, dar din păcate doar la momente festive, Casa lui Iuliu Maniu, care ar trebui să fie un loc de pelerinaj, este încet, dar foarte greu reconstruită, fără ajutorul statului a cărui temelie a pus-o în 1918. La fel este şi casa lui Aurel Vlad din Orăştie. Pe un zid în ruină este pusă o placă de marmură comemorativă. Casa în care s-a născut Vasile Lucaciu din localitatea Apa are, din fericire, o soartă mai bună. 

Discursurile românilor aprindeau mereu spiritele în Camera Deputaţilor din Budapesta. Publicăm două discursuri rostite în 1906 de Iuliu Maniu, deputatul cercului Vinţul de Jos. Discursurile au fost tipărite într-o brosură în august 1906 la tipografia din Blaj.

“Programul guvernului. Şedinţa din 29 Mai 

În şedinţa camerei ţinute în 29 Maiu, ministrul prezident Dl Wekerle a prezentat programul guvernului format din opoziţia coaliată. Discursul următor s-a rostit din încredinţarea partidului naţionalist, pentru a preciza ţinuta acestui partid faţă de guvernul transitoriu şi faţă de modul cum acesta, conform declaraţiilor făcute de Dl Ministru prezident, află de bine să satisfacă misiunii primite de la Monarh. 

— Onorată Casă! Fiind obicei parlamentar, ca diferitele partide, prin oratorii lor să-şi lămurească ţinuta faţă cu programul guvernului, îndrăznesc şi eu să-mi spun cuvântul, în numele partidului naţionaliştilor, din care fac parte. (Mare zgomot între kossuthişti şi la mijloc: Nu există partid naţionalist! Cine spune aşa ceva e trădător de patrie) Dvoastră tăgăduiţi fiinţa partidului nostru, cu toate că avem program, cu toate că suntem aci noi, care suntem membrii acestui partid; cu toate că avem organizaţie de partid, şi aşa înaintea oricărui om cu mintea trează ne înfăţişem ca partid organizat. (Zgomot şi contraziceri între kossuthişti.) 

Dar cu toate că Dvoastră tăgăduiţi fiinţa partidului nostru… (Zgomot. Un glas dintre naţionalişti: Atunci şi noi tăgăduim pe a Dumneavoastră! Mişcări generale. Strigăte în stânga: Trădători!) 

Prezidentul (Preşedintele): Vă rog să fiţi în linişte. Eu aci nu am auzit nici un cuvânt al oratorului. Aşa zgomot faceţi, dlor deputaţi, că prezidentul nu poate urmări, după datorinţă, vorbirea oratorului. (Aşa e.) Prima datorinţă o avem deci, ca să ascultăm oratorii în linişte. (S-auzim, S-au- zim! Pofteşte mai departe!) 

— Mi-ar plăcea mult să pot vorbi de la aşa un loc… (Zgomot mare şi strigări: Pofteşte, vino mai înainte!)

Prezidentul : Onorată Casă! Vă rog mult să ascultaţi în linişte pe vorbitor. (Zgomot) în casa aceasta fieştecare are dreptul să-şi spună părerile. Şi toate partidele cu toţi deputaţii trebue să asculte pe vorbitori. (Zgomot) 

Ludovic Hentaller: în contra naţiunei n-are drept să vorbească. (Zgomot.)

Prezidentul : Pe deputatul Hentaller îl îndrum la ordine; n-are drept să răspundă prezidentului. (Zgomot mare.) Toate partidele, şi fiecare deputat singuratic, au datorinţă să asculte pe fiecare deputat. (Zgomot mare.) Voi fi silit în urma zgomotului mare să suspend şedinţa, pentru că nu sunt în stare să-l aud pe vorbitor.

— …. care pentru Dvoastră ar fi mai plăcut, dar, Onorată Casă, aşa cred, nu e de interes, că de unde vorbesc, ci că ce vorbesc. (Aşa-i.) Iar aceea ce spun, o spun sincer şi din inimă. Mărturisesc, că am aşteptat cu multă nerăbdare acest program, ce a binevoit a ni-l desfăşura domnul ministru prezident. Cele spuse m- au dezamăgit: şi m-au dezamăgit, pentru că cunoscând caracterul de tranziţie al guvernului acestuia, şi cunoscând şi chemarea lui, am fi putut aştepta, cu tot dreptul, să ne vorbească mai lămurit şi mai pe larg despre modul, cum are de gând să-şi împlinească această chemare. (Srigăte: Nouă ne-a fost destul.) Nouă şi ţării însă nu ni-e destul. (Zgomot mare. Prezidentul sună.) Guvernului de acum, pe lângă sarcina de-a acoperi trebuinţele statului, i s-a mai dat şi sarcina de a pregăti proiectul de lege pentru introducerea votului universal. Guvernul a primit să deschidă şanţurile constituţiei pentru păturile largi ale poporului, dar domnul prim-ministru tocmai desfăşurarea acestei îndatoriri însemnate a lăsat-o în vălul întunerecului. (Strigăte: Nu-i aşa! Să auzim!) E aproape un an de când s-a pornit această luptă, care n-a avut alt sfârşit decât că chestiunea votului universal a ajuns la suprafaţa tuturor celorlalte chestiuni. 

— Sub deviza votului universal se înţeleg însă diferite lucruri, şi pentru re- zolvarea acestei chestiuni se propun diferite modalităţi. 

— Între astfel de împrejurări ar fi corect, şi cred, că este datorinţa dlui mi- nistru-prezidente, să desfăşoare înaintea noastră, că din diferitele concepţiuni ce să profesează sub ideea votului universal, care sunt acelea, pe care dânsul le acceptă şi pe care dintre ele voeşte să le ducă la îndeplinire? (Zgomot.) Când domnul ministru-prezident a declarat, că proiectul de lege despre votul universal voieşte să-l introducă pe baza ideilor democratice, şi noi l-am aprobat; dar când dl ministru a mai spus — dacă am înţăles bine — că voeşte să deschidă şanţurile constituţiei numai pentru aceia, care au destulă pricepere pentru asta (Strigăte: care sunt chemaţi. Prezidentul sună. Să auzim!)… şi pe care guvernul îi află pricepuţi: atunci guvernul să gândeşte la un vot universal ţărmurit, pe care noi nu-l putem primi şi care ne-a îndemnat să revocăm aprobarea noastră. (Mişcare. Zgomot.) Nu putem avea deci încredere faţă de guvern, pentru că noi, naţionaliştii, ştim prea bine, că la introducerea în viaţa practică a principiilor — de altcum binevenite şi democratice — tocmai principiile generale au fost date de minciună. (Zgomot mare. Strigăte: Nu-i adevărat. Prezidentul sună. ) Afară de aceasta mai e o împrejurare, care mă îndeamnă să fiu cu neîncredere faţă de programul înaintat, şi anume împrejurarea, că dl ministru- prezident n-a amintit nici cu un cuvânt, că va împlini cu dreptate şi nepărtinire legile fundamentale ale ţării. (Zgomot mare şi strigăte din partea stângă: Asta se înţelege de sine!) Da, fireşte, s-ar înţălege de la sine, dacă legile ţării ar fi într-adevăr îndepli- nite. 

— Dar, durere, noi ne-am obişnuit să vedem, că legile nu se îndeplinesc. (Mişcare şi zgomot în stânga. Deputatul Sümegi Vilmos mereu întrerupe.) 

Prezidentul: (sună) Tăcere dlor! Pe domnul deputat Sümegi îl provoc să as- culte în linişte pe orator. 

— Onorată Casă! Domnul ministru-prezident a aflat de bine să spună, că va ţinea legile fundamentale ale Croaţiei. Dacă domnul ministru a aflat de bine să spună deschilinit aceasta, atunci şi noi putem să aşteptăm cu drept cuvânt (Zgomot mare, strigăte: Pe cine înţălegi sub «şi noi»?) 

Prezidentul: Onorată Casă ! (Zgomot. Să auzim!) Aşa se vede, că dl depu- tat-vorbitor nu e în curat cu legile fundamentale ale ţării. (Strigăte: Aşa-i.) Şi crede, că naţionalităţile de aici sunt în aceleaşi relaţiuni cu Ungaria, ca şi Croaţia faţă de Ungaria. (Zgomot mare şi protestări din partea naţionalităţilor.) Cer să nu întrerupeţi cuvintele prezidentelui. (Aprobări în stânga.) Aceasta e prima condiţiune, căci în caz contrar voi fi silit să aplic regulamentul casei faţă de aceia, care nici pe preşedinte nu vreau să-l asculte. (Aprobări). 

Eu rog deci pe domnul deputat, să se ţină de legile noastre fundamentale şi să nu piardă dinaintea ochilor aceste legi nici în cursul vorbirii sale. (Aprobări lungi.) 

Iuliu Markos: România-mare, până la Tisa, le-ar trebui ăstora ! (Zgomot.)

— Bine ştiu, că nu-mi este permis să comentez zisele dlui prezident, tocmai pentru aceia mă acomodez şi vreau să constat numai, că n-am confundat instituţiunile de drept public ale ţării… (Zgomot în stânga.) 

Alexiu Papp: Nu discută cu prezidentul ! (Zgomot mare.) 

— … Cunosc bine legile, care statoresc relaţiunea noastră cu Croaţia, şi cunosc şi celelalte legi fundamentale ale ţării, care au fost şi sunt chemate a asigura întărirea ţării acesteia, dar ştim, că acestea din urmă nu s-au îndeplinit. Eu am zis şi o spun neclintit şi acuma, că precum a aflat domnul prezident de lipsă, ca să asigure îndeplinirea legilor fundamentale referitoare la Croaţi, tot aşa, cred eu, avea datorinţa să se declare şi în ce priveşte o altă lege fundamentală, legea referitoare la egala îndreptăţire a naţionalităţilor cuprinsă în articolul de lege 44 din 1868 … (Zgomot mare.) 

Prezidentul: Rog linişte! Pofteşte continuă! 

—… şi să declare, că şi această lege o va îndeplini conştiincios. (Mişcare.) Noi nu avem încredere (Mare zgomot.) faţă de acest guvern, pentrucă vedem, că acest guvern stă în slujba aceluiaşi sistem de guvernare, care de la 1867 încoace ţine încătuşată şi împiedică validarea acelor puteri fireşti, care într-adevăr susţin ţara aceasta. (Zgomot mare.) Pentru că slujeşte acelaşi sistem de guvernare, care de la 1867 conduce destinele ţării acesteia spre nefericirea ei, şi care nu se poate numi altfel decât: dominaţiunea esclusivizmului de rasă şi de clasă. (Mare zgomot. Vii aprobări între naţionalişti.) Fiindcă domnul ministru prezident chiar şi atunci, când promite proiectul de lege referitor la votul universal, care ar trebui să stea în slujba principiilor celor mai democratice, declară, că această lege asemenea va sluji caracterului naţional al acestui stat; fiindcă din trecut ştim, ce înseamnă caracterul naţional al statului.. (Zgomot mare. Strigăte la kossuthişti: înseamnă unitatea naţională!) 

Béla Kelemen: Aici nu există decât naţiune unitară magiară ! 

—… fiindcă noi ştim din tristele păţanii ale trecutului, că această lozincă înseamnă încercarea de a ne contopi în rasa magiară… (Mare şi nesfârşit zgomot. Deputatul Sümegi Vilmos întrerupe mereu.) 

Preşedintele: Rog linişte! (Mare zgomot. Strigăte.) Pe deputatul Sümegi îl rog din nou să nu cauzeze întreruperi. 

— … fiindcă, durere, din trecutul nu prea îndepărtat ştim şi aceea, că sub lozinca statului naţional magiar voiţi să împedecaţi fiinţa naţionalităţilor nemagiare; şi fiindcă din fiecare părticică a vorbirei de program a dlui ministru prezident răsună această lozincă, noi deşi vedem unele bune gânduri în părţile mai neînsemnate ale programului lustruit al guvernului, nu putem fi cu încredere faţă de acest guvern în deosebi nici pentru aceea, pentru că din programul cultural al său se vede lămurit dorinţa de-a maghiariza, tendinţă, care împiedică fericirea adevărată a ţării şi înaintarea dreaptă a popoarălor ei. (Mare zgomot. Vii aprobări între naţionalişti. Întreruperi dese la kosuthişti. Asta nu-i strică nimic guvernului!) Noi o spunem hotărât, că nu suntem pentru guvern aici, ci pentru binele poporului. (Mare zgomot.) 

Markos Gyula: Agitatori şi răsvrătitori ! 

Preşedintele : Onorată Casă ! Fieştecare deputat are dreptul să-şi ceară cuvântul şi să judece vorbirea ce-a auzit-o. Dar nime n-are dreptul, ca cu neîncetate întreruperi să conturbe pe orator. (Aprobări.) Am datorinţa să apăr aici libertatea cuvântului şi aşa cred, că majoritatea are în rândul întâi datorinţa ca să premeargă cu exemplu bun. Cu cât este mai mic un partid, cu atât trebue ascultat cu mai ma- re atenţiune şi cu atât mai puţin este îndreptăţită ţinuta duşmănoasă a majorităţii. 

Mezőfi Vilmos: Să trăiască prezidentul! 

— Fiind deci noi pentru popor aici, de la sine se înţelege, că ne vom ţinea de datorinţă, ca toate intenţiunile, toate faptele şi toate proiectele guvernului, care într-adevăr vor urmări interesele poporului şi vor sluji binelui acestuia, să le părtinim. Dar spunem totodată, că împotriva tuturora acelor intenţiuni şi fapte ale guvernului, care vor fi chemate a sluji singur intereselor unei rase precum şi împotriva tuturor acelor fapte ale guvernului, prin care se va încerca de a împie- dica validitarea şi întărirea socială, economică şi politică a celorlalte naţionalităţi din ţară, vom începe şi vom urma cea mai energică, cea mai conştientă şi cea mai bărbătească luptă, fără nici o consideraţie. (Mare zgomot. Aprobări vii şi îndelungate la naţionalişti.) 

— Onorată Casă! Punctul de plecare al politicei noastre, dorul nostru este, ca fiecare popor al ţării acesteia să aibă în ţara aceasta putinţă să înain- teze pe calea economică, culturală şi politică. Scopul nostru este să ducem acest gând al nostru la împlinire, şi prin urmare, fiecare faptă a acestui guvern, care va fi potrivnică acestei ţinte politice a noastre, va întâmpina din parte-ne cea mai neîmpăcată împotrivire. Onorată Casă! Nu acuma este timpul ca să scarmăn singuraticele puncte ale programului guvernului. Chiar pentru aceasta mă mărginesc a lămuri ţinta noastră mare şi obştească şi a ruga stimatul guvern, ca să nu intrelese validitarea acelor principii politice, care singure sunt în stare a promova fericirea şi înaintarea acestei ţări, dar să o facă nu numai pentru o naţionalitate şi numai pentru o pătură socială, ci pentru toate popoarele ţării acesteia şi pentru toate clasele sociale, care alcătuiesc ţara aceas- ta, ca deopotrivă să se asigure pentru toţi desvoltarea politică, economică şi culturală. Deoarece însă acest principiu nu-1 văd îndestul desluşit în vorbirea de program a dlui ministru prezident, noi nu putem avea încredere în guvernul ce ni s-a prezentat. (Vii aprobări şi aplauze din partea naţionalităţilor.)” 

Din Şedința din 10 Iulie 1906 

“Partidul parlamentar naționalist a prezentat un proiect de adresă separat pentru a se respunde prin el înaltului mesagiu de tron. În decursul desbaterei acestei adrese s-au dus din partea celorlalte partide nesfârşite acuse îndeosebi în contra deputaților români. Cu deosebire ultimul orator Baronul Banffy în şedința din Iunie — a aruncat invectivele cele mai grave şi a susținut cele mai înverşunate vederi şoveniste față de aspirațiunile neamului românesc şi de ținută deputaților naționalişti. În aceeaşi şedință s-a dat la moment răspunsul următor învinuirilor şi aserțiunilor făcute. 

— Dacă aş vâna popularitatea ieftină, lucrul cel mai uşor pentru mine ar fi să lupt cu armele dreptății împotriva invectivelor, care le-a aruncat antevorbitorul meu baronul Bánffy. Nu numai împotriva națiunei mele române, ci la adresa tuturor popoarelor nemaghiare din această patrie. Dar nu voi face-o, pentru că demult m-am hotărât să nu mai stau cu Dsa de vorbă în chestia naționalităților, şi să nu discut în acest punct cu dânsul (Zgomot). 

Olay L.: Bietul Bánfiy! Bietul Bánffy!

Prezidentul: Mă rog de linişte!

— Şi anume nu pot discuta cu dsa, pentru motivul, că după cele spuse de dân-sul, şi în urma celor ce a scris, am ajuns la convingerea, că stimabilul domn deputat antevorbitor nu are simțul necesar pentru a trata chestiunea aceasta cu obiectivitatea ce se aşteaptă de la oricine, mai ales de la un bărbat de stat. 

Onorată cameră! Când dl deputat antevorbitor a declarat într-un ciclu de articole, apărute înainte cu câțiva ani şi menite de a fi cetite de lumea mare, că în țara aceasta nu admite altă cultură decât cea ungurească (Strigăte în stânga: Foarte corecți); când d. deputat a declarat, că nici un popor din această țară afară de cel maghiar nu are drept la aspirații culturale; când st. d. deputat antevorbitor, în aceeaşi broşură, doreşte, cu multă prudență politică, ca saşii din Ungaria să se maghiarizeze, ca prin aceasta să facă serviciu fraților lor din Germania: cred că nu e lipsă se motivez mai amănunțit pentru ce eu cu un astfel de bărbat de stat, cu un om care astfel cunoaşte psihologia popoarelor nu doresc să discut în chestia aceasta. (Strigăte: Bietul Banffy) Vreau însă, On. Cameră, să reflectez la unele obiecțiuni ale dsale, mai ales la aceea, prin care vrea să împedece pentru câteva veacuri înființarea statului de drept. 

Mărturisesc sincer, On. Cameră, că nimeni n-a putut face un mai bun serviciu cauzei noastre drepte, decât baronul Banffy, când a declarat în fața țării, că aici nu e vorbă de înființarea unui stat de drept, nu trebue să se validiteze dreptul, ci, înainte de toate, trebue creat cu foc şi cu fier statul național (Vii aprobări) şi numai mai târziu, după două sau trei sute de ani, poate să înflorească aici şi dreptul. (Strigăte: Are deplină dreptate!) 

On. Cameră! Eu, care mă însuflețesc nu numai pentru drepturile națiunei mele, ci respect aspirațiunile oricărui popor, şi doresc fericirea pe cale dreaptă nu numai a poporului meu, ci a tuturor popoarelor din această țară, şi care prețuiesc mai pe sus de toate ordinea de drept, credeți-mi, On. Cameră, că am aflat cu multă durere, că în veacul al XX-lea, un bărbat de stat, care a ocupat fotoliul de prim-ministru, a putut scoate din gură vorba, că nu are lipsă de stat de drept. (Strigă-te: N-a zis aşa, ci că mai întâiu e lipsă de statul național.) Și că nouă ni-se va face dreptate numai după două sute de ani. (Strigăte: N-a zis aşa!) 

Olay L.: A spus, că mai întâi trebuie ridicat statul național, şi asta o zicem şi noi. 

— Mă provoc On. Cameră, la notițele stenografice: de bună samă s-a luat notă, că Execelența Sa baronul Bánffy a spus, că statul de drept trebue instituit, dar numai după ce va succede să punem bază statului național, cu omiterea ideii şi principiilor statului de drept. (Strigăte: Asta na zis-o niciodată!) 

Stimabilul deputat antevorbitor nu e norocos cu exemplele, la care se provoacă. Când a vorbit cu alt prilej, s-a provocat iarăşi la lucruri, pe care a trebuit să le revoce pe urmă. Şi acum, ca să-şi sprijinească politica şovinistă-naționalistă, s-a provocat la politica lui Bismarck. Apoi, dacă stimabilul deputat antevorbitor are aceeaşi perspectivă de reuşită pentru politica d-sale de forță, cum a avut Bismarck pe terenul politicei bise- riceşti, pot să-l încredințez, că şi față de politica d-sale să va afla un Windhorst, care să-i dovedească, că politica exercitată față de drepturile naționale — întocmai ca şi politica bisericească — nu poate triumfa decât pornind din baza dreptului, a echității şi a moralei. Eu, On. Cameră, nu pot considera şi cinsti o politică, a cărei punct de emanațiune e imoral. (Zgomot. Strigăte: Politica statului național e imorală?) 

Incontestabil politica statului național profesată de stimabilul deputat antevorbitor are o bază inmorală, (Vii contraziceri în stânga), ceea ce reiese evident, din declarația baronului Banffy, că politica pe care o profesează acum, nu cuteza s-o profeseze pe vremea când şedea în fotoliul de ministru-prezident. Căci, On. Cameră, dacă politica aceea e justă, dacă să basează pe un fond moral, dacă politica aceea e de aşa natură încât poate sta în fața forului conştiinței şi a lumii întregi, atunci o putee profesa şi pe vremea când era mi- nistru-preşedinte. Dar n-a profesat-o, deoarece politica aceea are temei inmoral, care se împotriveşte legilor eterne ale firii. 

On. C.! Fie convins stimabilul deputat baron Banffy, că toți membrii camerei nu pot avea decât una şi aceeaşi țintă: promovarea fericirii țării, augmentarea puterii statului şi asigurarea progresului fiecărui popor. Sunt însă diferite părerile asupra cărărilor pe care mergând înainte am pute atinge aceeaşi țintă. Cărarea pe care urmează bar. Banffy şi pe carea doreşte să-l urmeze întreaga țară, e calea încălcării dreptului, care însă e în contra firii, căci împiedecă desvoltarea calităților dăruite de Dumnezeu. Calea pe care purcedem noi, şi Vă rugăm să purcedeți şi DVoastră, e calea dreptății, calea desvoltării naturale având de lozincă deschiderea drumului pentru desvoltarea liberă a tuturor forțelor naturale. Alegeți între aceste două cărări. Vă pot însă asigura, că un singur lucru este peste orice îndoială, care nu se poate resturna: ce-i inmoral şi nenatural trebue să se prăbuşească; tot ce e înzestrat cu dăinuire şi viitor se basează pe dreptatea dumnezeiască şi pe legile naturii. Politica suprimării şi a violenței e însă imorală şi nedreaptă, de aceea trebue să se prăbuşască. Şi dacă bar. Banffy va mai ajunge încă odată la înălțimea, de unde a tronat odată, va trebui să cadă față cu legea eternă a dreptății. 

On. C.! Sincer mărturisind n-am avut de gând să iau cuvântul cu prilejul discuției adresei, din motivul, că la cea dintâi privire a celor două adrese, poate ajunge oricine la convingerea, că adresa DVoastră caută expediente şi, prin necesitate, acopere unele lucruri, cărora nu li se pot da expresiune în cuvinte. Adresa noastră însă poartă timbrul nediscutabil al sincerității şi al patriotismului, al veritabilului patriotism. (Vii contraziceri din dreapta şi din stânga), între astfel de împrejurări On. C., n-ar fi fost lipsă să-mi ridic glasul, cu atât mai vârtos, că nici majoritatea n-a aflat de necesară sprijinirea adresei prezentată de ea. Şi dacă totuş vorbesc On. C., e, că la desfăşurarea discuției s-au aruncat invective, pe care ar fi greşeală politică — cred eu — să le lăsăm fără răspuns, şi o fac aceasta, cu toate că văd nervositatea şi impaciența, cu care stimabilul guvern şi majoritatea urmăresc vorbirile noastre. Permită-mi On. C., să observ, că stimabilii domni deputați află de nemotivată participarea noastră la discuția aceasta, deşi la discuția adresei în 1896 au luat parte 64 deputați, atunci când Camera avea de fapt o mulțime de agende de lipsă arzătoare. DVoastră acum ne luați în nume de rău, că vorbim vrând să se macine cu mare gră- bire discuția adresei şi a bugetului, ca să puteți merge acasă cât mai curând — la odihnă. (Contraziceri în stânga). 

Olay L.: Aceasta s-a făcut în interesul națiunei maghiare şi nu în contra ei! (Zgomot îndelung în stânga şi în mijloc). 

Prezidentul: (Sună). Mă rog de linişte! 

— Dintre reproşurile, de care avem parte, vreau să mă ocup în deosebi cu unul, care priveşte recunoaşterea partidului nostru. Negarea partidului nostru ca atare, mi-se pare ca o continuare a ordinului lui Hieronimy de pe vremea partidului liberal — continuarea acelui sistem politic, pe care îl credeam prăbuşit. E curios, că DV. salutați prăbuşirea vechiului sistem numai când e vorbă de încetarea unor lucruri neplăcute pentru DV. dimpotrivă nu vă bucurați de nimicirea aceluia, ci sprijiniți chiar perpetuarea lui, când e vorbă de lucruri, care involvă vătămarea postulatelor noastre legitime. 

On. C. Formarea unui partid e espresiunea părerilor politice, iar părerea politică e fluxul necesar al libertății de gândire. În urmare, dacă DV nu recunoașteți  dreptul nostru de a ne constitui în partid, dacă DV. în mod absolut negați existența unui partid politic, atunci atacați libertatea gândirii și a opiniilor. (Vii contraziceri în stânga.)

Vreau să atrag atenția în privința aceasta la împrejurarea, că dacă împiedecați formarea vreunui partid în contra libertății de gândire prin aceasta inaugurați absolutismul, în fața căruia nu mai rămâne altceva, decât ocultismul politic, sau conspirația. Sistemul actual trebuie să ducă la absolutism şi la toate relele ce urmează din el în moment ce partidele politice şi programele lor sunt legate de libretul de toleranță. (Aşa el pe băncile din mijloc. Strigăte din stânga: Foarte de spirit!) 

On. C. E principial imoral a nega formarea unui partid şi de a condiționa programul unui partid de voința majorității. Negarea existenței programului nostru, şi tragerea la îndoială a dreptului de a ne constitui ca partid, e o greşală şi o imoralitate îndoită, căci împiedicați prin ea mai întâi libertatea opiniei, apoi împiedicați apărarea intereselor acelora, cărora le aparținem. On. C. DV. spuneți că n-am avut drept să ne organizăm pe bază națională, spunând, că organizarea aceasta apără interese aşa de deosebite şi particulare încât nu poate avea loc în casa țării. Fie- mi permis să mă ocup cu două puncte de vedere. Sunteți DV. convinşi, că noi luptăm pentru interese particulare? Căci dacă aceasta e convingerea DV. vă pot încredința, că sunteți în rătăcire, deoarece partidul nostru nu şi-a luat numirea de la singuraticii membri, ci de la principiul politic, spre a cărui realizare ținteşte, spre binele tuturor cetățenilor din această patrie. Şi care e principiul acela politic, care formează temeiul partidului nostru? Principiul național, adică pretensiunea ca să se asigure libera desvoltare pentru toate naționalitățile din această țară, dându-se toate cauzele necesare pentru asigurarea acestei libere desvoltări conform însuşirilor lor proprii şi specifice în scopul perfecționării acestora. Dar presupunând, că am reprezenta interese particulare, nici atunci nu ați avea drept să negați partidul nostru, pentru că atât interesele specifice na ționale şi sociale, cât şi celealalte interese particulare pot fi apărate şi reprezentate cu tot dreptul. Pentru ca să se vadă cât de justă şi cât de legală este gruparea noastră în partid şi cât de volnică este procedura DV. mă provoc şi la Germania, despre care doar nu veți putea nega, că este, şi că tinde să se susțină ca stat național. În Germania sunt Poloni. În Germania atât în Reichstag, cât şi în camera prusiană, Polonii au club separat. Se poate, că unii dintre membrii acestei Camere vor trage la îndoială spusele mele, de aceea mi-am câştigat o dovadă de nerăsturnat, anume scripta clubului polon, care sună din cuvânt în cuvânt astfel: (Ceteşte): „Noi atât în camera prusiană, cât şi în adunarea imperială germană suntem organizați, ca club politic indepen- dent. Ca atare suntem recunoscuți atât din partea guvernului, cât şi de către partidele germane şi anume suntem recunoscuți, ca partid, care îşi are de bază apărarea drep- turilor națiunei polone. Fiind dar partid independent, avem preşedinte, care are loc şi drept de vot în consiliul prezidenților şi în proporția noastră numerică, avem loc şi drept de vot în comisiuni şi dreptul aces- ta încă nu ni-l-a disputat nime. Ca partid independent facem propuneri in depen- dentei” (Mare zgomot). 

— Prezidentul (sună). Rog linişte! 

— Dacă DV. vă provocați la Germania, când vreți să acoperiți, cu un văl cât de cât de îndreptățit procedura DV. față de noi, fiți cel puțini echitabili şi provocați-Vă şi atunci la Germania, când e vorbă de un lucru, care revine în favorul nostru. Dacă aceeaşi Germanie, la care DV. vă provocați într-una, recunoaşte clubul polonilor, organizat pentru apărarea drepturilor națiunei polone, a acelei națiuni polone, a cărei stare de drept e cu totul alta, decât a noastră şi cu care ne reproşați necontenit, că situația noastră e mai bună decât a lor — nu puteți nega nici D-voastră partidul nostru! Altă obiecțiune în contra partidului nostru este, că în ajungerea țintei noastre politice ne aliem cu socialiştii şi conduşi de tendințe nepatriotice, am dori să realizăm programul partidei social-democrate. 

On. C., fie-mi permis să declar, — şi nu cred, că se va afla om nepreocupat, care să nu aproabe cuvintele mele, — că spri- jinesc, primesc şi subscriu toate punctele din programul social-democrat, care nu sunt în contradicție cu esența statului şi a bisericii. (Aprobări. Strigăte: Şi noi le primim!) Cel ce a studiat acest program, să poate convinge, că una din țintele lui este eluptarea drepturilor omeneşti, în punctul acesta suntem de acord cu ei, căci şi noi avem de țintă eluptarea drepturilor omeneşti. (Aprobări pe băncile naționaliştilor). E natural prin urmare, dacă în lupta aceasta pentru drepturile omenimei nici decât nu ne vom sfii se încheiem alianță cinstită pentru o luptă tot aşa de cinstită, chiar şi cu socialiştii. (Vii aprobări pe băncile naționaliştilor. Zgomot în stânga). 

Olay L.: Toți cetățenii au drepturi egale, fie Valahi, fie Maghiari! 

— Convingerea noastră e, că interesele multor clase sociale nu sunt apărate după cum ar avea dreptul să o pretindă aceasta. Tocmai din acest motiv, nu suntem străini de înființarea acelor instituțiuni, cari au de țintă învestirea cu drepturi a cutărei clase, ori a cutărui pături din popor ca se fie toate interesele apărate chiar şi aici în sfatul țării. Aici e punctul unde ne întâlnim cu socialiştii. Aceasta e cauza pentruce noi — cu toate că formăm opoziția în Cameră — am declarat în mod cât se poate de loial, în proiectul nostru de adresă, şi în declarațiile noastre anterioare că, din partea noastră, suntem gata şi aplicați să sprijinim şi să promovăm orice dispoziție, care are de țintă desvoltarea economică, culturală şi socială a țării, şi ne vom şi ține cuvântul în mod cinstit. Vă veți convinge, că nici când nu vom opri şi nu vom pune piedeci în calea activității îndreptate în direcția aceasta. Binevoiți a aduce proiecte de ace tea şi Vă asigurăm că noi vom fi cei dintâi, cari vom grăbi să contribuim cu votul nostru la realizarea lor. (…)” 

**** 

Memoria lui Iuliu Maniu este cinstită așa cum se cuvine la Bădăcin. Duminică 3 februarie, Parohia Greco-Catolică din localitate, în colaborare cu Centrul de Cultură și Artă al județului Sălaj organizează o serie de manifestări. Din program: ora 10.00 – Sfânta Liturghie și Parastas pentru Familia Maniu; 11.45 – depuneri de coroane și jerbe de flori la Bustul lui Iuliu Maniu din Dealul Țarinei. La Căminul cultural începând cu ora 13.30 va avea loc un simpozion, urmat de lansări de carte. Vor susține comunicări: Ion An- drei Gherasim – “Anul 1918 – Iuliu Maniu și Consiliul Dirigent. Ilie Lazăr și Gărzile Naționale”; Marin Pop – “Încercări de comemorare și reabilitare a memoriei lui Iuliu Maniu, sub lupa Securității”. Daniel Săuca și Traian Vedina, vor lansa monografia “Sălajul la Centenar”, Florica Pop volumul “Despre Oameni și Opere”, Camelia Burghele, “Bădăcin, satul memoriei culturale”. Corul “Dealul Țarinei” și grupul “Urmașii lui Iuliu Maniu” vor susține un recital artistic.