Asculta acest articol Comisiile de etică sunt specialitatea politicienilor care provin din societatea civilă. În primii ani după căderea comunismului în special Societatea Soros investea în tineri care doreau să înveţe ce este democraţia.
Una dintre acele persoane era Monica Macovei, alta Renate Weber. Ambele au devenit oameni politici, pe baricade diferite.
Macovei nu a uitat lecţiile plătite de americani şi încă le aplică, reuşind de câţiva ani încoace să tulbure liniştita viaţă a politicianului român cu tot felul de găselniţe. Unii sunt în conflicte de interese, alţii sunt incompatibili. Încet, încet, din aproape în aproape instituţiile create la insistenţele ei au distrus câteva cariere, şi continuă să facă victime.
Doar în timp se va dovedi dacă viaţa politică a devenit mai onestă, corectă, mai eficientă. Poate că eliminarea tuturor elementelor susceptibile, a incompatibililor, nu va schimba nimic. La urma urmei ce influenţă pot avea o mână de oameni aflaţi undeva pe la mijlocul clasamentului.
Cu sau fără Elena Udrea în Parlament raportul de forţe şi relaţiile dintre partide va fi acelaşi. Ce rost are să aduci în faţa opiniei publice oameni care spui că au întinat imaginea PDL, când aceeaşi oameni, uneori numiţi “grei” au făcut ca partidul să aibă o imagine? Este doar un alt joc de imagine pe care de data aceasta îl joacă Monica Macovei şi câţiva oameni din jurul ei.
Demersurile sale păreau să prindă consistenţă după acceptarea lui George Becali pe listele USL. Impactul nu a fost atât de negativ şi s-ar părea că până la urmă intuiţia lui Crin Antonescu să fi fost corectă. Liderul liberal părea să spună că în timp ce adversarii pun o sită deasă sub fundul candidaţilor, PNL dă liber la exprimarea tuturor opţiunilor, deschizând, nu foarte larg, porţile unor personaje cu notorietate.
Toate acestea fac parte din jocul de pregătire pre-electorală, pentru a reţine atenţia opiniei publice. Dincolo de aceste jocuri de televizor, adevăratele pregătiri se duc în colegii. Candidaţii, în timp ce sunt cercetaţi de colegii lor, îşi fac primele contacte cu primarii. Aceste alegeri parlamentare sunt un fel de alegeri locale. Oamenii din 20-30 de comune îşi aleg un om care să le reprezinte interesele la Bucureşti şi în faţa autorităţilor locale. Acum se impune tipul de parlamentar dedicat interesului local. Cine ştie rezolva problemele unor comunităţi locale va avea câştig de cauză în faţa demagogiei politice.
În câteva judeţe au fost impuşi candidaţi de la centru. Este şi cazul judeţului vecin Maramureş. Primarul municipiului Baia Mare ameninţă cu boicotarea candidaţilor USL paraşutaţi aici şi neacceptaţi.
În judeţul Satu Mare nu au fost disensiuni majore în interiorul celor două alianţe, USL şi ARD. La nivel de partid, în UDMR şi PP-DD, partide care trec de pragul electoral, candidaţii s-au stabilit fără mare gălăgie. Practic, în acest moment se cunosc toţi candidaţii din toate colegiile şi nu mai interesează aprecieri de ordin moral pentru nişte candidaţi din judeţe aflate la sute de km distanţă de Satu Mare. Cercul se închide la nivelul fiecărui colegiu, iar bătăliile se dau pentru fiecare localitate în parte, cu promisiuni spuse în faţa unor primari care chiar ştiu ce să le ceară parlamentarilor.
