Asculta acest articol Poate că istoria recentă a fostului premier Adrian Năstase va avea darul să crească panica fostului senator Dan Voiculescu. O parte din averea lui Adrian Năstase este supusă unei executări silite.
Desigur, după cum aflăm de la avocatul acestuia, executarea silită este o poveste de durată, nu se va petrece cât ai bate din palme. La mijloc apar o serie de alte elemente: se vor înşira o mulţime de proceduri, se vor ivi nenumărate prilejuri de contestaţii.
Va mai curge multă apă pe Dâmboviţa până când statul va izbuti să pună pe averea sau pe o anumită parte a averii lui Adrian Năstase.
Dar toate cele de mai sus pot provoca un profund şi radical stres lui Dan Voiculescu care ar putea avea parte de o soartă similară. Cu atât mai mult, cu cât – dacă ştirea care ne-a parvenit este reală – dosarul acestuia rămâne la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nu am aborda aceste teme dacă ele nu s-ar produce într-o perioadă agitată. Nu ştim ce vor reţine şi ce vor consemna istoricii din viitor, probabil că o linie generală, un fir doar care să fie argumentat de evenimente, din perspectiva viitorului, foarte mărunte.
Probabil că într-o epocă viitoare se va constata că România a fost, în această etapă, sub o presiune elaborată din partea Europei. Tema prioritară a acestei presiuni, a fost justiţia. În cazul acesta, la o trimitere de la subsol, vor fi pomenite ambele persoane, şi Adrian Năstase, şi Dan Voiculescu.
E posibil ca istoria să şteargă urmele sau e posibil ca să mai ia în considerare posturile de televiziune ale celui de-al doilea şi nici ferma de la Cornu ale primului pomenit aici, care, de altfel, s-ar putea să fie o experienţă economică fericită.
În optimismul nostru ireconciliabil, suntem acum înclinaţi să credem că România va avea în viitor o justiţie, dacă nu impecabilă, cel puţin aflată la nivelul oricărui stat occidental de astăzi.
Suntem totu;i acum într-o epocă agitată. Este o epocă de căutări, una experimentală i-am putea zice. Bugetul de stat acum în dezbatere este una din aceste experienţe. Gruparea politică de la guvernare se străduieşte să menţină România pe linia de plutire, străduindu-se în acelaşi timp să se achite de obligaţiile electorale.
Nu poţi convinge mai multe milioane de alegători să se prezinte la urne, fără ca, după ce ai câştigat alegerile, să nu-ţi onorezi promisiunile. Şi într-adevăr în proiect, bugetul promite creşterea salariilor şi a pensiilor. Dar cu sacrificii. Pentru a le putea achita, guvernul este obligat să taie din sumele ce ar putea fi acreditate investiţiilor.
Cu o mână dă, cu alta ia. Dispar locuri de muncă, iar taxele suplimentare golesc buzunarele cetăţenilor. Şi guvernul îşi mai asumă un risc: îşi pune speranţa în fondurile europene cu care doreşte să acopere golurile create în investiţii.
Riscul e mare. Este la fel de mare ca riscul asumat de un jucător la ruletă. Guvernul Ponta pentru a obţine fondurile europene trebuie să facă o curte asiduă Europei, să-l lase din mână pe Dan Voiculescu şi pe alţii ca el, şi să încadreze România pe autostrada marilor democraţii. Printre altele trebuie să anuleze şi vocea anti-europeană a aliatului său Crin Antonescu.
Aşa cum pare, bugetul de stat este o construcţie de nisip, fragilă, sau o construcţie din cărţi de joc. Ca la orice joc, norocul îţi aduce victoria, ghinionul cel mai crud eşec.
