Asculta acest articolStând strâmb şi judecând drept, USL a ratat cam tot ceea ce ţine de economie. Privatizările OLTCHIM şi CFR Marfă lasă în urmă mii de oameni fără slujbe. Ministerul marilor proiecte se dovedeşte a fi o simplă găselniţă verbală. Autostrăzile consumă resurse enorme, dar nu generează locuri de muncă.
Despre Roşia Montană ce să mai vorbim? Guvernul a tratat subiectul strict electoral, iar liderii s-au comportat ca nişte copii de grădiniţă. USL a generat locuri de muncă doar în instituţiile statului, îngroşând numărul bugetarilor.
Reuşitele USL există, însă sunt mai degrabă inginerii financiare şi legislative. A luat de la alţii pentru propria clientelă politică. Disensiunile dintre PSD şi PNL sunt o consecinţă a eşecurilor nedeclarate, a nemulţumirilor dintr-o parte sau alta.
Liberalii sunt supăraţi pe bună dreptate pentru că nu se iau măsuri economice liberale. Pesediştii sunt nemulţumiţi pentru că PNL acaparează prea multe zone acţionând ca o castă. Conlucrând bine împreună în opoziţie, ajunşi la putere fiecare trage într-o direcţie diferită. Nu întâmplător Crin Antonescu afirmă că ei nu se află la putere şi că el personal este încă liderul opoziţiei.
Cele două partide descoperă zi după zi că nu au ce căuta împreună. Antonescu invită PSD să-şi creeze o majoritate în parlament pentru a putea trece proiectul Roşia Montană. Dacă Victor Ponta ar fi avut puţină mândrie şi ar fi fost orgolios ar fi dat o replică bărbătească. Preferă să tacă şi să înghită în gol. Până când? Până nemulţumirile vor da pe dinafară. Mai este mult până atunci? Nu avem idee ce fierbe în stradă. Reacţiile mulţimii sunt neprevăzute.
S-ar putea să iasă în stradă cei care cer locuri de muncă, nu cei care cer o natură curată. Numărul muritorilor de foame creşte, în vreme ce numărul celor care o duc bine pentru că fac politică este tot mai evident. O putere de 70% generează o clică, fie că doresc sau nu liderii de la vârf.
Cu o asemenea majoritate se ajunge la un blocaj. Crin Antonescu a intuit acest lucru şi din această cauză a propus PSD-ului să-şi caute o altă majoritate. PNL îşi forţează norocul. Antonescu îşi doreşte cu ardoare să ajungă preşedintele ţării şi acţionează în consecinţă. Lucru important, până acum partidul îl urmează. Loialitatea faţă de ţinta liderului are ca efect ignorarea marilor proiecte. Liberalii sacrifică economicul pentru politic. Or, nu acesta este spiritul liberalismului.
Eşecul ratării ţintelor economice va fi decontat de PNL. El deţine portofoliile economiei şi transporturilor, de unde se aşteaptă soluţiile. Oltchim, CFR Marfă, Roşia Montană, autostrăzile, toate sunt în responsabilitatea politică a PNL. Nejustificat sau nu, la toate acestea se adaugă problemele liberalilor cu justiţia. Intrebarea este dacă un partid aflat într-o asemenea situaţie are forţa să propulseze un om din rândul său în fruntea ţării? Dacă ministerele conduse de PNL ar avea rezultate foarte bune, dacă liberalii aflaţi în funcţii şi-ar face datoria exemplar, nimeni nu ar putea contesta pretenţia lui Crin Antonescu de a fi ales preşedinte.
România, cu milioanele ei de cetăţeni îngrijoraţi de ziua de mâine, are altă ţintă decât alegerea unui preşedinte. Scopul suprem este ieşirea din criză, nu schimbarea lui Traian Băsescu. Din ce în ce mai mult, PSD lasă impresia că s-ar preocupa mai mult de acest lucru decât de candidatura lui Crin. Iată sursa conflictelor mocnite, o explicaţie logică a disensiunilor dintre PNL şi PSD.
