Dirijorul Ştefan Novak a concertat aproape două luni în Coreea de Sud

Asculta acest articol

Acum mai bine de doi ani, în 14 aprilie 2011, în Sala Filarmonicii asistam uimiţi la performanţa unui copil de 14 ani din Coreea de Sud, Chansik Park, care cânta impecabil Concertul pentru vioară de Edward Elgar. La pupitrul orchestrei se afla dirijorul permanent Ştefan Novak. Pentru el, acel concert a însemnat începutul unei aventuri care s-a concretizat în acest final de an.

Dacă noi l-am admirat pe micul solist, oaspeţii coreeni l-au admirat pe dirijor. Au început negocieri, care s-au finalizat cu organizarea unui turneu de concerte al lui Novak în cele mai mari oraşe ale Coreei de Sud. Ştefan Novak, care a împlinit de curând 40 de ani, a plecat în Coreea la finalul lunii octombrie şi s-a întors la începutul săptămânii curente, dirijând Concertul de Crăciun al Filarmonicii sătmărene. Ne-am întâlnit joi după-amiază şi l-am regăsit vesel şi entuziast, semn că experienţa i-a priit de minune.

Peste 40 de concerte

Turneul lui Novak, intermediat de o firmă de impresariat din Viena şi de casa coreeană Asaph Productions, a cuprins 42 de concerte în ceva mai mult de o lună şi jumătate. Aproape zilnic dirijorul sătmărean avea de făcut drumuri cu trenul, dar în Coreea de Sud aproape toate trenurile sunt foarte rapide – distanţa de 500 km dintre Busan şi Seul se face în aproximativ două ore. În cele circa 50 de zile petrecute în turneu, Novak a dirijat două orchestre din Bulgaria – Pajardik şi Plovdiv – şi una din Cehia – purtând numele lui Leos Janacek, toate formulele orchestrale apărând pe afiş sub o denumire oarecum neutră – Bulgarian Festival Orchestra. Au fost multe programe concertante cu solişti locali, atât violonişti cât şi pianişti, cu un repertoriu foarte vast, încât muzicianul sătmărean a avut ocazia să parcurgă foarte multe piese pe care nu le-ar fi condus în stagiuni normale, în România, în câţiva ani de zile. Au existat şi seri de operă italiană, dar şi programe de Crăciun, căci coreenii – cei din sud – sunt în mare majoritate creştini neo-protestanţi, urmare a influenţei americane.

Realitâţi sud-coreene

Învăţământul muzical este 100% privat în Coreea şi tehnica interpretării este însuşită foarte bine, încât tinerii solişti se descurcă admirabil în pasajele de virtuozitate, iar cei care apucă să ajungă la studii în Europa învaţă şi ceva din cultura europeană, pe care ei o respectă enorm. De altfel, Coreea de Sud i-a lăsat lui Novak o impresie similară cu ţările occidentale, cu o infrastructură spectaculoasă şi oameni relaxaţi şi politicoşi, asta în ciuda tensiunilor cu Nordul, care impun fiecărui sud-coreean să facă 3 săptămâni de serviciu militar obligatoriu pe an. Despre starea de război blocată prin armistiţiu localnicii preferă şi acum să nu vorbească.

În Coreea de Sud se mănâncă foarte sănătos, pe bază de orez, sosuri picante, soia şi produse marine. Restaurantele păstrează un specific tradiţional, se stă la măsuţe joase, pe perne. Insula Jeju, din sud, este o destinaţie turistică spectaculoasă, la fel şi oraşe ca Busan, Daegu, Mokpo, Gwangju şi altele mai mici. Cele mai modeste săli în care Novak a dirijat aveau 1.500 de locuri, iar cele mai mari treceau de 4.000, în mare parte fiind vorba de săli polivalente extrem de adaptabile.

În stagiul său coreean Novak a învăţat să citească în alfabetul local, Hangul, în care numele său – întrucât coreeana nu cunoaşte consoana “v” – se pronunţă “Nobak”. Ne-a făcut şi o demonstraţie de scriere. Deşi resimte diferenţa de fus orar, se vede că zilele din Asia l-au marcat foarte pozitiv şi ar reveni acolo oricând. Ceea ce îi dorim, desigur, şi noi.