DESPĂRȚIREA DE SATU MARE

Despărțirea lui George Mihail-Zamfirescu de Satu Mare

Asculta acest articol

Pentru toamnă, se pregătesc la București lucruri mari.”
(Scrisoare către soție, 19 VIII 1924)

“A fost o scenă dureroasă, pe care n-am s-o uit în viața mea. Verebi plângea, fetele de asemeni nu voiau să creadă… Cei cu care am ținut cursuri au făcut cerc în jurul meu și m-au condus până acasă. Urări de sănătate și noroc pentru matale, pentru Gabriela de la toți. Am plâns, măicuță. Doi ani de ocnă, doi ani de muncă și răbdare, doi ani de necazuri și amintiri sfinte —  au rămas în urmă, s-au spulberat, mi-au înflorit cinci fire de păr alb în tâmple. Nu credeam să mă bucur de atâta dragoste în rândul camarazilor!! Pe urmă a venit cineva să-mi spună că pe Enescu (tatăl scriitorului Radu Enescu, directorul Casa Cercuală, unde lucra ca funcționar —   nota red .) l-a durut mult plecarea mea. O! pe mine m-a durut și mai mult.”
(Scrisoare către soție, 28. VIII, 1924.)
Nu mai este nevoie de niciun comentariu Despărțirea de Satu Mare a fost o scenă dureroasă. Ce s-ar putea spune mai mult?