Elevii-actori ai lui Carol Erdos mulţumesc maestrului lor

Asculta acest articol

Trupa de teatru Thalia a Şcolii de Arte a obţinut în această primăvară o mulţime de premii la festivaluri ale elevilor, la Cluj, Braşov şi Satu Mare. Întâlnindu-mă de câteva ori cu membrii distribuţiei spectacolului “Patima Roşie”, la ideea Corinei Achim, s-a pus la cale această pagină, în care Corina şi colegii ei ţin să-i facă o surpriză maestrului lor, profesorul şi actorul Carol Erdos.

Acesta predă arta actoriei nu doar de foarte mult timp, ci şi cu foarte bune rezultate, anul trecut mai mulţi elevi ai săi făcând pasul spre facultăţi de profil. Corina citează de altfel în textul ei – premiat la Concursul “Iosif Ţiproc” – articolul nostru în care relatam despre acest succes. Le dăm cuvântul elevilor, din prezent şi din trecut.

Corina Achim despre întâlnirea cu Carol

“Era 13… 13 aprilie 2011. Mă pregăteam cu mari emoţii să evoluez în cadrul festivalului Rotaract cu monologul Soniei din ,,Unchiul Vania” de Cehov. Eram pur şi simplu o copiliţă care iubea teatrul…

Ţin minte că eram clasa a VIII-a (nu eram încă stabilită în la Satu Mare), reprezentam Şcoala Generală Nr.1 Carei şi cam atât…

Înainte de a intra în scenă, am zărit în uşa cabinei un domn cu chip de înger care mi-a zâmbit şi mi-a urat succes. I-am mulţumit (…) nu ştiam cine este, dar m-am bucurat de susţinerea lui.

După ce s-a terminat monologul, ,,omul cu chip de înger”, a apărut din nou în culise şi mi-a vorbit… parcă ne cunoşteam de o viaţă. M-a impresionat dialogul cu dânsul, părea că ştie totul despre mine…

În toamna aceluiaşi an l-am zărit din nou pe ,,omul cu chip de înger” în calitate de profesor. Astă dată, la Şcoala de Arte, i-am devenit elevă… şi mă bucur că până şi astăzi îi sunt.

Nu am scris aceste rânduri ca să impresionez (dacă e nevoie încerc să fac lucrul acesta pe scenă), dar le-am scris să ştie omul meu cu chip de înger că eu îi sunt alături şi că nu am să uit niciodată câte m-a învăţat şi câte a făcut pentru mine. Vă iubesc, domnule Carol Erdos!!!”

A vrut să fie dascăl

Spicuim în continuare din textul Corinei Achim.

“Deseori cunoscuţii îmi adresează întrebarea: ,,cum e Carol Erdos profesorul?”. Răspunsul e unul cât se poate de simplu; un profesor minunat, care te fascinează cu totul de cum îl vezi.

Lecţiile de teatru sunt de-a dreptul fabuloase deoarece tot ce înseamnă teorie este învăţat prin practică, şi nu eşti speriat de teroarea răspunsului oră de oră sau de carnetul de note dependent de catalog. Totul se învaţă prin teatru, totul este artă.

Printre orele de teatru ne mai povesteşte câteva din experienţele sale de viaţă sau de pe scenă. Ţin minte momentul când i-am spus că sunt elevă la profil pedagogic, dânsul s-a dovedit cu adevărat surprins, mărturisindu-mi că şi dânsul şi-ar fi dorit să devină dascăl, însă în anul în care ar fi trebuit să susţină examenul de admitere, la Liceul Pedagogic de la Deva, acesta s-a desfiinţat, el urmând astfel un liceu teoretic.

Carol Erdos este profesorul veşnic tânăr într-o mulţime de elevi tineri, adolescenţi în toată regula, încercând să-şi caute modelul potrivit, visând că vor ajunge şi ei oarecând mari actori.

Câte un festival de teatru încununat cu premii e pulsul necesar declanşării dorinţei, visului de a păşi pe celebrele covoare roşii. Niciodată nu a lăsat impresia de imposibil, ne-a ajutat pe toţi, ne-a încurajat. (…)

Trebuie să recunoaştem că nu suntem experţi şi trebuie să învăţăm, avem nevoie şi de atenţionări şi de critici care vin din partea maestrului, constructive şi niciodată dure.

A îndepărta omul din viaţa de zi cu zi nu este uşor, mai ales acum în perioada adolescenţei, însă profesionalismul dânsului aici se dovedeşte cu adevărat. Încearcă să pătrundă cât se poate de adânc în psihologia personajului.

Tot dânsul ne-a învăţat că ,,Teatrul este templul tuturor artelor” care nu cunoaşte diferenţe.

Valoarea unui profesor se reflectă şi în performanţele elevilor săi, Carol Erdos pregăteşte elevi care ajung atât la facultăţile de teatru din România cât şi la cele din străinătate, cu precădere Marea Britanie. Însă cu toate acestea, cuvântul care îl caracterizează pe deplin este modestia. El nu se laudă.

Acum apropiindu-mă cu paşi repezi şi eu de finalul cursurilor de teatru de la Şcoala de Arte doresc a-i mulţumi tot acestui om minunat, Carol Erdos, care mi-a îndrumat paşii.

A mai trecut un an.. am învăţat mai multe… am repetat mai mult.. am fost mai implicaţi… am fost din nou pe scenă… am câştigat!”

Ce scriam anul trecut?

“Anul 2013 ar putea deveni unul de referinţă în mişcarea teatrală sătmăreană. Mai rar se întâmplă ca oraşul nostru să trimită un contingent atât de numeros şi talentat spre studiile superioare teatrale ca în acest an, când cinci tineri absolvenţi de liceu din Satu Mare au reuşit să treacă dificilul examen de admitere la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. (…) Se pregătesc să intre în arena teatrului mare Eranio Petruska şi Mircea Băluţă, foşti elevi ai lui Carol Erdos, actualmente studenţi la Bucureşti, respectiv Londra. De Asta pe lângă absolvenţii anului 2013 (Alexandra Sotirov, Bianco Erdei, Diana Crăciun dintre elevii lui Carol – n. red.) despre care v-am povestit mai sus.

Există, aşadar, potenţialul unei generaţii de aur a sătmărenilor în teatru. Care e secretul? Carol Erdos, care a pregătit foarte mulţi dintre eroii acestui articol, spune că e vorba în primul rând de pasiunea şi puterea de muncă a tinerilor. Am adăuga că au fost norocoşi să aibă un profesor de foarte bună calitate, ca şi o platformă excelentă de exprimare şi afirmare prin Festivalul Rotaract, o manifestare care, iată, îşi dovedeşte pe deplin utilitatea şi valoarea.” (Informaţia Zilei, 30 iulie 2013)

Alte mărturii

“Carol Erdos pentru mine înseamnă un om care m-a învăţat rezistenţa, perseverenţa şi iubirea artei.” (Bianca Dorgai, actuală elevă a Şcolii de Arte)

“Mi s-a cerut să scriu câteva cuvinte despre profesorul Carol Erdos. Am tresărit. Carol Erdos: vinovatul pentru tot ce se întâmplă azi cu mine. Şi nu se face vinovat doar pentru sămânţa meseriei pe care a sădit-o, ci şi sămânţa dragostei pentru meserie. Martirul care a îndurat toate confruntările şi greutăţile mele de mic artist, ale mele şi ale altor generaţii întregi. El e Profesorul!” (Alexandra Sotirov, studentă la Actorie la Cluj)

“Picasem în dragoste cu teatrul înainte să apelez la îndrumările domnului profesor Carol Erdos, însă odată ce am luat hotărârea de a o face, teatrul a trecut de la stadiul de hobby la o posibilă carieră. Pot spune cu mândrie că datorită domnului Carol, până în această sfântă zi de Duminică (22 iunie 2014) şi sper eu pentru mult timp de acum încolo, profesez meseria insuflată de dumnealui. Dânsul, prin blândeţea şi priceperea sa nemărginită, a reuşit să îmi “arate calea”, o formulare clişeică, însă plină de adevăr. Este un om ce poartă în suflet kilograme întregi de bunătate, iar asta mă face să îmi păstrez calmul şi speranţa. De ce? Fiindcă ştiu ca siguranţă că, atâta timp cât mai există pe acest Pământ secat de valori oameni de factura domnului Erdos, mai există o şansă.” (Mircea Băluţă, student la teatrologie şi actorie la Londra)

* * *

Am avut bucuria să asist la o repetiţie cu “Patima roşie”, înaintea ultimei reprezentaţii. A fost un spectacol în sine, mai ales prin spontaneitatea şi umorul ideilor regizorale imprimate de Carol într-un spaţiu neconvenţional. De altfel, după ce a biruit cancerul, domnia sa se pregăteşte să biruie şi inerţiile şi ne pregăteşte pentru la toamnă o surpriză. Vă vom povesti mai multe la momentul oportun.