Asculta acest articol Traian Băsescu, după greaua încercare la care a fost supus după arestarea fratelui său, a devenit un președinte preocupat doar de probleme extrem de serioase. Recenta sa ieșire publică denotă o maturizare politică pe ultima sută de metri. Problemele de politică externă, referitoare la acordul Republicii Moldova cu UE, sunt corecte, dar în tulburenta situație politică de la noi nu prea interesează pe nimeni. Refuzul de a promulga legea prin care se reduce CAS-ul este specifică unui politician de dreapta. O măsură prin care firmelor li se dă un balon de oxigen este binevenită într-o economie sufocată de taxe și impozite. România, sufocată de un aparat de stat uriaș, este dusă pe brațe de un număr redus de firme particulare. Cei peste un milion de bugetari sunt plătiți din banii companiilor, mici sau mari. Guvernele de dreapta din toată lumea adoptă măsuri prin care sprijină producția, ținând sub presiune bugetarii.
Prin măsura luată, chiar dacă ne aflăm într-un an electoral, guvernul Ponta s-a deplasat ușor spre dreapta. Nu este un cadou electoral. Cu câteva zile în urmă premierul Ponta, aflat în Anglia, declara că este adeptul măsurilor de dreapta în economie. Trebuie să-l credem după ce a avut curajul să se lupte cu FMI pentru reducerea CAS-ul.
Degeaba își schimbă discursul președintele la spartul târgului. Scandalul legat de arestarea fratelui său nu-l poate ocoli chiar dacă a descoperit că frații sunt rudenii de gradul doi. Opinia publică, mass media și nu în ultimul rând politicienii nu trec peste acest episod rușinos din biografia sa. Avem un președinte, dar ce facem cu el până la sfârșitul mandatului, în decembrie? Îl tocăm mărunt-mărunt sau îi acordăm șansa de a se schimba? Ion Iliescu a avut un sfârșit de mandat onorabil. Parcă era alt om, nu politicianul agresiv care în primele mandate a decimat opoziția. Unde este înțelepciunea celui ajuns la capătul carierei, după două mandate în fruntea țării?
Mai mult decât acuzațiile aduse lui Mircea Băsescu și puse în spinarea fratelui său, la predarea ștafetei, Traian Băsescu ar trebui să provoace dezbateri pe tema rolului șefului statului în România. Ce lecție li s-a predat alegătorilor de la cea mai înaltă tribună? Memoria colectivă, din păcate, va păstra doar episoadele pitorești, ironiile, răutățile aruncate prea ușor asupra celor care cu care Constituția îl obliga să colaboreze. Nimeni nu a scăpat de tăișul limbii sale ascuțite. Premierii au fost țintele lui predilecte. Tăriceanu și Ponta sunt uniți în primul rând de dorința de răzbunare. Amândoi au fost umiliți, disprețuiți, împiedicați să-și facă datoria. Lista politicienilor cărora le-a pus câte o etichetă pe frunte este foarte lungă.
Să vedem cine sunt printre ultimii săi adversari? Primul pe listă rămâne premierul Victor Ponta. Imediat urmează potențialii candidați la prezidențiale din partea dreptei unite, fie că este vorba despre Crin Antonescu sau Klaus Iohannis. Dar cel mai periculos adversar, în mod paradoxal, rămâne fratele său arestat. Avem un președinte, dar ce facem cu fratele său? Aceasta este marea întrebare a verii prezidențiale.
