Asculta acest articolÎn ultima săptămână din an, firesc ar fi să se pună pe masă bilanţurile. Unii, mai naivi, chiar s-au apucat să-şi numere realizările. În realitate ne aflăm în faţa unui nou început. Prin urmare se trage cu buretele peste orice fel de bilanţ şi se pun pe masă programele. În aceste zile se proiectează viitorul, iar trecutul se pune între paranteze, la păstrat, ca varza sau castraveţii muraţi. Se vor scoate la consum mai târziu, când lucrurile vor fi mai aşezate şi ne vom afla în faţa unor noi alegeri.
Nu ştiu ce zi anume avea în vedere preşedintele Iohannis când anunţa că va lua decizia desemnării primului ministru “după Crăciun”. Totuşi, majoritatea, şi nu doar cea politică, au înţeles că “după Crăciun” este chiar ziua de marţi, 27 decembrie. Aşadar, azi toate privirile sunt îndreptate spre hornul de la Cotroceni în aşteptarea fumului alb. Sau negru. Klaus Iohannis nu va striga “Habemus Papa”. Dar va rosti melodiosul nume “sevilşaideh” cu inima împăcată, fiind convins că a făcut ceea ce trebuia făcut? Liviu Dragnea nu concepe să audă altceva. Mai secretos decât oricând, Klaus Iohannis, a avut timp să mediteze. Însă nu doar de meditaţie este nevoie, ci şi de consultaţie. Aici chiar este o problemă: au trecut mai bine de doi ani şi poporul nu ştie cine sunt sfetnicii de taină ai preşedintelui. Instituţional, în primul rând ar trebui să se consulte cu şefii de partide, apoi cu şefii de instituţii. În situaţia doamnei Sevil Shhaideh s-a ivit o complicaţie în plus. Datorită faptului că este căsătorită cu un cetăţean sirian, iar ca prim ministru va avea acces la date strict secrete se impun o serie de măsuri de protecţie a datelor legate în special de NATO. Acesta este un interfugiu prin care preşedintele ar putea refuza nominalizarea unui cetăţean român de altă etnie pentru funcţia de prim ministru.
Liviu Dragnea nu este dispus la niciun compromis. Cel puţin aşa a declarat. În faţa unui refuz fără o motivare concretă, coaliţia PSD-ALDE este pregătită să facă demersurile pentru suspendarea preşedintelui. Astfel, în loc să punem pa masă programul pentru viitor, ne vom întoarce la o nouă campanie electorală.
Nu este deloc o situaţie uşoară. Toată lumea riscă. Și într-un caz şi în altul. Dacă Sevil Shhaideh este nominalizată şi NATO va avea, într-adevăr, o rezervă faţă de România, riscăm să stricăm relaţiile cu SUA. Dacă nu o nominalizează, Klaus Iohhanis îşi riscă funcţia de preşedinte. Un risc există şi din partea PSD-ALDE. Dacă populaţia va sări în apărarea preşedintelui? Nu ştim cu exactitate ce susţinere are. Prin prisma rezultatelor obţinute de PNL nu se poate judeca încrederea în preşedinte. Deci, are şanse să treacă peste suspendare cu bine. Numai că pe timpul suspendării Iohannis va fi înlocuit de omul numărul doi în stat, de Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, care va desemna propunerea PSD-ului. Cum s-ar spune, Klaus Iohhanis este prins între ciocan şi nicovală. Nu are altă soluţie politică raţională decât desemnarea premierului propus de PSD.
Poate că preşedintele simte nevoia de luptă, de confruntare. Are o susţinere din partea străzii, reprezentate acum în parlament de USR. Nu poate avea însă o totală încredere în PNL. Liberalii nu au avut nicio propunere de prim ministru. Au renunţat la Dacian Cioloş. Sunt concentraţi pe refacerea partidului, pe găsirea unor soluţii viabile, practice pentru desăvârşirea fuziunii. PNL s-a împăcat cu ideea rămânerii în opoziţie. Nu ştim, în schimb, dacă preşedintele Iohannis a renunţat cu totul la visul său de a avea un guvern al său. Fără Liviu Dragnea şi Victor Ponta, pe care şi i-a făcut duşmani personali, Iohhannis ar putea avea “un guvern al său” chiar în PSD.
