Asculta acest articolNu se putea altfel. A apărut, în sfârșit, și micul Trump de România. Dacă tot avem un Paul de România, dacă avem un Bercea Mondialu’ și un Salam, regele manelelor, de ce nu am avea și un mic Trump? Bine articulat în expresii care de cele mai multe ori sunt simple obrăznicii, Viorel Cataramă este un personaj discret 364 de zile pe an, pentru ca în a 365-a zi să apară intempestiv și să anunțe că s-a declanșat cel de-al treilea război mondial, dar nu știe decât el acest lucru.
Dacă nu ar fi caraghios ar fi chiar simpatic. Dar Viorel Cataramă nu este un personaj de circ. Nu este nici clovn, deși ține neapărat să scoată iepuri și porumbei din pălărie.
Dacă nu ar exista un Viorel Catarmă, ar trebui inventat. Suntem tentați să spunem că fiecare partid își are viorelul și catarama lui. Nu este, însă așa. Doar PNL a reușit să aibă un autentic Viorel Cataramă. Ceilalți sunt copii palide, falsuri grosolane.
Viorel Cataramă are idei la fel de trăznite ca un Gigi Becali, dar are mai multă școală. Și este mai calculat. Și joacă fără să încerce să-l bage în echipă pe Dumnezeu. Viorel Cataramă are idei fixe, dar care se schimbă la fiecare patru ani odată, când își depune candidatura pentru președinția PNL.
Nu este un membru marcant al PNL, dar stă acolo din 1990 și toată lumea îl știe ca liberal autentic sută la sută. De-a lungul timpului a avut multe idei trăznite, dar care nu pot fi ținute minte decât un singur sezon. Acum a venit sezonul Trump. Viorel Cataramă se dă un Trump mai mic. Ca în bancul acela cu chestia aia a ciobanilor, dar a inspectorilor sanitari este mai mică și mai galbenă.
Cu tot hazul care s-ar putea așterne peste platforma cu care se prezintă Viorel Cataramă la concursul pentru ocuparea funcției de președinte al PNL, prezența unui candidat mai altfel în preajma congresului partidului descătușează energiile amorțite ale bătrânei formațiuni politice care l-a făcut președinte de țară pe Klaus Iohannis. Acest nou candidat vorbește în spațiul public despre aceleași probleme despre care se vorbește departe de camerele de luat vederi. Catarmă vorbește pe față de homosexuali, despre televiziunea publică, mare consumatoare de bani publici. Tot Viorel Cataramă spunea că partidele din România sunt organizate ca niște mafii. Și tot el spune că PNL trebuie să-și asume o ideologie de dreapta. Din acest moment, pe picături, el trebuie luat în serios. PNL și-a abandonat doctrina, poate înainte de a și-o fi însușit în întregime. A pendulat între stânga pesedistă și dreapta unui PDL, care a venit tot din stânga. Un om sincer ca Viorel Cataramă ar putea trage PNL pe linia de pe care a căzut, ca o locomotivă, care după ce a deraiat o ia peste arătură? Copiii și nebunii spun adevărul. PNL a devenit un partid care fuge de adevăr. Care fuge de el însuși. Care a fugit de Dacian Cioloș, vrea să fie ținut în brațe de președintele Iohannis, îl vrea înapoi pe Crin Antonescu, nu ascultă de Valeriu Stoica, un veritabil ideolog al dreptei. Sigur că nu-l vrea nici pe un Viorel Cataramă, așa cum nu l-a dorit pe Vasile Blaga, pe Alina Gorghiu sau pe Raluca Turcan. PNL nu se dorește nici pe el însuși din moment ce și-a dorit o fuziune cu PDL, dar îi ține pe foștii pedeliști la poartă.
Într-adevăr la atâtea probleme, atâtea dileme, atâta nehotărâre, PNL are nevoie de un Trump, de un mic Trump, dar mai mult decât orice, are nevoie de o cataramă, care să strângă la un loc toate energiile. În mod expres nimeni nu are nevoie de un PNL, dar România are nevoie de o alternativă de dreapta la o guvernare de stânga. Și alt partid de dreapta mai breaz deocamdată nu există.
