Asculta acest articol
Indiferent de producția internă, vedem că prețurile în special la alimentele de bază cresc fără contenire. Un recent studiu american a dezvăluit că motivele trebuie căutate în politica economică a UE.
Românii, cel puțin până acum, nu au avut curajul de a-și spune punctul de vedere. UE, la fel ca toate instituțiile europene, sunt privite cu sfințenie. Premierul Ungariei, Viktor Orban, spune că UE are cel mai corupt aparat birocratic. Poate că are dreptate. Prezentăm mai jos un articol care ar trebui să ne pună pe gânduri, fie că este vorba despre pesta porcină care decimează industria alimentară românească, fie că este vorba despre mai noua pestă a rumegătoarelor.
Crește producția, scad veniturile fermierilor
Anul acesta, Uniunea Europeană va avea o creştere a producţiei de lapte cu 2,2 milioane de tone, a celei de brânză cu 200,000 de tone şi a celei de unt cu 70.000 de tone, se arată în cifrele Departamentului American pentru Agricultură (USDA).
În cazul laptelui, producţia totală din Uniunea Europeană va atinge cifra de 155,6 milioane de tone, faţă de cele 153,4 de milioane de tone înregistrate anul trecut. Creşterea de producţie a dus, însă, şi la o scădere a preţurilor plătite fermierilor. Astfel că în intervalul mai-aprilie fermierii aveau venituri cu aproximativ 2% mai mici comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2017.
USDA estimează şi o creştere a exporturilor de lapte provenit din UE, mai ales către China. De altfel, doar în luna aprilie a putut fi constatată o creştere a exporturilor către această piaţă de 6% de la un an la altul. În 2017 exporturile de lapte ale UE au totalizat 563 de milioane de dolari (480 de milioane de euro), aşteptările fiind ca anul acesta să fie depăşită această cifră.
Şi producţia de brânză ar urma să crească, pe fondul producţiei mai mari de lapte, urmând a ajunge la 10,3 milioane de tone, cu 200,000 de tone mai mult decât în 2017. Cea mai mare parte a acestei cantităţi va fi absorbită de o piaţă care a crescut cu 2% de la un an la altul. Astfel că la export s-ar putea duce doar 840,000 de tone.
La fel ca în cazul laptelui şi a brânzei, producţia de unt va fi mai mare decât cea din 2017, cu aproximativ 70.000 de tone – echivalentul unei creşteri de 2%, ceea ce va duce totalul la 2,39 milioane de tone. Cu toate acestea, datorită cererii mari, nu este previzionată o scădere a preţului la unt.
La sfârşitul lunii iunie, de exemplu, o tonă de unt costa 7.100 de dolari. Nici exporturile nu vor resimţi o schimbare semnificativă, tot datorită cererii interne mari. Ce se va exporta însă se va duce către Statele Unite, China şi Arabia Saudită.
Criza bovinelor
Asistăm în ultimii 25-30 de ani la o scădere dramatică a efectivului de bovine în România, fără ca cineva să își pună întrebarea „de ce?”. Plecând de la comunicatul Direcției Sanitar-Veterinare Suceava privind evoluția (mai corect involuția) efectivului de bovine din județul Suceava, județ care a fost dintotdeauna pe primul loc la efectivul de bovine, respectiv scăderea de la 180.000 capete în 2012 la 110.000 capete în 2017, scădere care de altfel se manifestă în aproximativ aceleași proporții și la nivel național, încercăm să sintetizăm o parte a problemelor care au dus la această scădere, despre care putem spune că pune în pericol chiar siguranța alimentară a României.
Din analiza situației din teritoriu se observă că tendința de scădere a efectivelor este mai accentuată la fermele mici, gospodăriile țărănești și fermele de familie, unde am constatat că sunt sate întregi în care aproape nu mai există vaci. Puținele ferme comerciale apărute în ultimii ani nu au reușit nici pe departe să compenseze această scădere.
Fluctuația prețurilor și mai ales scăderea acestora la materia primă (animale vii, carne și lapte) au dus la o lipsă a predictibilității economice și la rezultate financiare negative. Vedem pe piață din ce în ce mai multe brânzeturi fără lapte, mezeluri fără carne și carne injectată, care numai carne nu poate fi numită.
Fii primul care comentează