Asculta acest articol
Întâmplarea face ca fetiţa adoptată în SUA să poarte acelaşi nume, Sorina, ca fostul ministru al Sănătăţii, Sorina Pintea.
Desigur, ne mai amintim scenele din stradă cu fetiţa târâtă pe jos de un om al legii. Sunt foarte proaspete şi imaginile cu o femeie cu faţa schimonosită de durere, cu mâinile încătuşate, împinsă de oameni în uniformă într-o maşină cu girofar. Sunt, cum se scrie pe micile ecrane, “scene cu un puternic impact emoţional”.
Când emoţia depăşeşte imaginaţia, nu se mai poate judeca la rece, nu se poate da o sentinţă echilibrată. Psihicul omului este lucrul dracului, dar tocmai lucrul acesta este posibil să ne fi scos din rândul animalelor şi să ne pună alături de zei.
Uneori, zeii sunt foarte cruzi. La fel ca oamenii. Mai ales ca oamenii care au şansa să abuzeze de uniforme.
Uniformizarea îmbrăcămintelor, de la celebra şi de trista amintire a uniformelor ofiţerilor SS, realizate de un nu mai puţin celebru designer, Hugo Boss, la banala uniformă de azi a poliţistului de la circulaţie, sunt făcute să impresioneze, să-i scoată pe purtători din rândul cetăţenilor de rând.
Abuzul de uniformă este o realitate. “Mascaţii” o demonstrează ori de câte ori sunt filmaţi, mai ales cu camera ascunsă, de câte o victimă îngrozită pitită într-un colţ.
Desigur, exagerăm comparând cazul Sorina Pintea, cu grozăviile făcute de-a lungul timpului de oameni ascunşi în spatele unor uniforme.
De la uniformă vine şi uniformizarea. Slavă Domnului, am scăpat de uniformizarea din timpul unui regim totalitar.
De la salopete la uniformele şcolare, de la uniformele şoimilor patriei la uniformele miliţienilor inspirate din uniformele sovietice, era, totuşi, o distanţă foarte mare până la scorţoasele uniforme germane. Dar, din păcate, în unele cazuri, mentalitatea era aceeaşi. Dacă haina îl face pe om, cu atât mai mult uniforma îl face pe purtător să se plaseze singur într-o zonă a superiorităţii care, crede el, îi dă dreptul să abuzeze de statutul lui de “om al legii”.
Omul se închină în faţa simbolurilor. Ne mai aducem aminte de nemulţumirile avocaţilor la adresa procurorilor care stăteau în sală cu o treaptă mai sus, la nivelul judecătorilor. :i cocoşul, dacă nu se ridică pe gard lumea ar putea crede că poate cântă o găină.
Omul se înclină în faţa simbolurilor, mai ales ale simbolurilor puterii, dar în cazul Sorina Pintea este vorba despre un abuz care nu este izolat, un abuz la ordinea zilei.
Ceea ce vedem destul de des, din păcate, sunt ultimele rămăşiţe ale unei mentalităţi de sorginte comunistă. Care, la rândul ei şi-a tras seva dintr-o mentalitate fascistoidă, ca să nu spunem de-a dreptul mentalitate fascistă.
Artiştii, poeţii, ca şi piramida trofică, aşează omul deasupra tuturor lucrurilor. Iată, ne îngrozim în faţa virusului care a omorât de pe întreaga planetă vreo 3000 de oameni, dar numai în România gripa porcină a dus la omorârea a peste o jumătate de milion de porci. :i nu ne-am îngrozit ca în cazul coronavirusului care atacă omul. Tocmai asta face diferenţa dintre om şi restul vieţuitoarelor.
Dar cazuri precum cel al fetiţei Sorina, ca şi cel al unei femei bolnave, care se cheamă tot Sorina, ar trebui să ducă la revizuirea modului în care omul în uniformă, în fapt funcţionarul statului, îl tratează pe omul îmbrăcat în banalele sale haine.
Dincolo de vinovăţie şi nevinovăţie se află ceea ce, din păcate, se mai aminteşte numai cu ocazia unor simpozioane şi se cheamă umanitate. Un cuvânt, un concept uitat. Dacă tot ne apropiem de alegeri, crede cineva că în programele vreunui partid, al vreunui candidat, se va regăsi cuvântul “umanitate”? Ce să caute acest cuvânt într-un program politic?
Aş încheia aceste rânduri despre cazurile Sorina mărturisind că habar nu am ce se întâmplă, în general, cu noi, oamenii, dar mai cu seamă cu noi, românii.
Ne ia Dumnezeu minţile sau nu le-am avut niciodată întregi? După cele întâmplate cu fetiţa Sorina, cu Sorina Pintea, ce mamă va mai avea curajul să-şi boteze fetiţa “Sorina”?
Dar parcă am uitat ceva: dar statul tocmai celor care abuzează de uniforme le-a oferit şi dreptul de a se pensiona anticipat, dar şi de a primi pensii de zeci de ori mai mari decât pensiile muritorilor de rând.
