Asculta acest articol
Interesantă precizarea, care desigur nu se află în statutul partidului, deci nu va fi adoptată în mod oficial, potrivit căreia cel ce pierde competiția pentru alegerea președintelui PNL pierde automat și funcția administrativă deținută.
Concret, dacă Florin Cîțu pierde în fața lui Ludovic Orban va renunța și la funcția de prim ministru. La fel, dacă Ludovic Orban nu-și păstrează funcția din partid este obligat să renunțe și la funcția de președinte al Camerei Deputaților. Este ca ultima mână la poker: totul sau nimic.
Este bine, este rău? Istoria PNL este plină de rupturi, de fracționări, de plecări intempestive din partid. Ultima, cea mai spectaculoasă și cu consecințe politice importante, a fost plecarea lui Călin Popescu Tăriceanu. Datorită acestei rupturi, PSD, cu ajutorul ALDE, a putut forma o majoritate parlamentară, a putut guverna până același Călin Popescu Tăriceanu i-a retras PSD-ului sprijinul parlamentar provocând căderea guvernului Dăncilă.
Ca întotdeauna, taberele se formează în jurul celui care ocupă o funcție importantă. Cea mai mare putere de atracție o are primul ministru.
Explicația este simplă: la guvern sunt banii.
Ludovic Orban a recunoscut că nu a câștigat alegerile parlamentare și a trebuit să se mulțumească, nu fără regrete, cu funcția de președintele al Camerei Deputaților.
Într-un fel, în PNL este o situație similară cu cea din PSD când președintele partidului, Liviu Dragnea, nu putea ocupa funcția de șef al guvernului. Desigur, din alte motive.
Încă din prima zi în care s-a stabilit data congresului, 25 septembrie, cei doi candidați și-au fixat obiectivele.
Ludovic Orban mizează pe vechimea în partid. Florin Cîțu se prezintă ca fiind omul viitorului.
Ludovic Orban este susținut de liberalii vechi, experimentați în timp ce în jurul lui Florin Cîțu s-au adunat oameni mai târziu intrați în PNL.
Se poate aprecia încă de pe acum că foștii PDL-iști îl vor vota pe Florin Cîțu, iar liberalii merg pe mâna lui Ludovic Orban.
Nu va fi o competiție lejeră. Mizele sunt foarte mari, nu doar la nivelul superior al PNL, ci și în teritoriu.
Pentru a-și consolida puterea, noul președinte are nevoie de oameni fideli în fiecare județ.
Este clar că, după desemnarea liderului național, în funcție de cine va ieși învingător, să se refacă piramida puterii și la nivel local.
Mobilizarea, campania de susținere a unuia sau altuia dintre competitori începe imediat. Faptul că la congres vor fi prezenți 5.000 de invitați face aproape imposibilă eliminarea unor delegați despre care se știe cu cine votează. De exemplu într-un județ în care președintele organizației județene a anunțat că îl susține pe Florin Cîțu acesta va încerca să ducă la București delegați care să-l voteze pe premier.
În județul în care președintele organizației județene îl susține pe Ludovic Orban este de la sine înțeles că liderul organizației va încerca să pună pe lista delegaților oameni care-l votează pe Ludovic Orban.
De regulă acolo unde începe o competiție politică încep și certurile. Confruntările directe între membri partidului pot fi mai dure în teritoriu decât la centru. În fond, nu se alege doar conducerea centrală, ci se pun bazele viitoarelor funcții politice și administrative. Pregătirile pentru alegerile din 2024 încep de acum.
Dacă Florin Cîțu va pierde ce se va întâmpla cu susținătorii lui? Dar dacă pierde Ludovic Orban? Învinsul își va face propriul lui partid, așa cum în atâtea cazuri s-a întâmplat? Un congres al unui partid mare implică riscuri mari. Mai ales atunci când stabilești că învingătorul ia tot, iar învinsul pierde tot.
De fapt și fără să faci public acest principiu, în practică el se aplică la toate partidele.
