Asculta acest articol
La sfârşit de an, pe lângă tradiţionalele urări de „Sărbători fericite” se fac diverse analize, se trec în revistă principalele evenimente, bune şi rele, ale anului care se încheie. Situaţia generală este de aşa natură încât tot ce s-a făcut în anul Domnului 2021 să fie pus sub semnul întrebării.
În primul rând nu se ştie dacă, pe termen lung, vaccinurile anti-Covid vor avea efectul scontat.
Nu se ştie dacă măsurile de ordin economic vor avea un impact pozitiv sau negativ asupra economiei mondiale.
Fiecare ţară a ales să ia măsuri proprii, fără să ţină seama de ce fac alte ţări. S-a născut, în mijlocul globalizării, un naţionalism economic. Fiecare scapă cum poate. Oricum, pentru România principala realizare a anului 2021 rămâne PNRR. Este adevărat, în acelaşi timp, că guvernul român a rămas restant cu multe din promisiunile pe care le-a făcut firmelor româneşti, mici şi mijlocii, sectorului HORECA.
România a rămas în coada clasamentului şi la vaccinări. Nu ştim cum se face, dar românii s-au dovedit mai neîncrezători în vaccinul anti-covid decât restul europenilor, mai ales din ţările vestice. Unii pun această neîncredere pe seama mentalităţii popoarelor care au fost dezamăgite de prea multe ori şi de propriii conducători şi de alte ţări care s-au erijat în protectoare.
Mai merită altceva amintit, ca eveniment important înafara economiei care pâlpâie ca o lumânare bătută de vânt şi a pandemiei, a jocului dintre restricţii şi relaxare?
Ar mai fi jocul politic, baletul când ridicol când sublim dintre putere şi opoziţie. 2021 rămâne ca anul marilor crize şi din punct de vedere politic. A căzut un guvern prin moţiune de cenzură. Acelaşi partid care a votat moţiunea a intrat la guvernare alături de partidul al cărui guvern l-a dărâmat cu convingerea că salvează ţara din mâinile unor nepricepuţi.
În numele interesului naţional se pot face multe compromisuri, dar de data aceasta singura soluţie părea a fi o coaliţie dintre dreapta şi stânga. Aici ar fi de discutat dacă este vorba despre o coaliţie dintre dreapta şi stânga, sau de una dintre stânga şi dreapta. Depinde ce măsuri vor prevala, de stânga sau de dreapta.
Deocamdată, aşa cum arată bugetul, prevalează măsurile de stânga. O demonstrează revolta preşedintelui PNL, Florin Cîţu, nemulţumit că în buget nu se alocă 7% din PIB, ci o sumă mult mai mică.
PSD şi PNL, complăcându-se într-un conformism păgubos, 2021 poate fi anul când parlamentarismul şi-a pierdut pentru multă vreme prestigiul. Cele două partide adversare, PSD şi PNL, s-au aliat, alături de UDMR, iar partidele rămase în opoziţie, USR şi AUR, nu colaborează. Despre AUR se poate spune că a avut un an bun. Pandemia şi crizele priesc partidelor care fac opoziţie, dar nu aduc nimic nou. USR, la rândul lui, vrea să schimbe tot, dar nu ştie ce schimbare îşi doreşte. Din această cauză scade în sondaje, în timp ce un partid fără idei noi precum AUR creşte ca viteazul din poveste. AUR rămâne o cifră neglijabilă în parlament pentru care doar spectacolul contează doar atâta vreme cât nu reuşeşte să adune tinerii alături de el. În momentul în care studenţimea va adera la ideologia populistă a auriştilor partidul AUR va deveni cu adevărat periculos.
Pentru că în Europa a apărut un puternic curent anti-sistem care ia amploare sub pretextul restricţiilor impuse de pandemie AUR poate deveni, pentru o vreme, un partid mai periculos, mai extremist decât a fost PRM. Pentru că astfel de partide nu pot supravieţui fără duşmani, fie ei chiar inventaţi.
Dacă 2021 poate fi inclus în rândul anilor fără mari reuşite, să sperăm că 2022 va suplini toate lipsurile.
