Sute de ucraineni şi-au găsit adăpost la Centrul Social Sfânta Maria din Botiz

Asculta acest articol

Majoritatea persoanelor care se adăpostesc aici sunt mame plecate de acasă doar cu copiii şi câteva bagaje

350 de persoane venite din Ucraina au fost găzduite, până în prezent, de centrul social Sfânta Maria din localitatea Botiz, care funcţionează pe lângă Parohia greco-catolică Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. În fapt, este vorba, în primul rând, despre implicarea părintelui paroh Nicolae Huzău, care ne-a mărturisit că, în prezent, are în grijă 50 de suflete, majoritatea fiind mame cu copii.

La centrul social din această localitate li s-a oferit tot confortul necesar, începând de la condiţiile de cazare absolut ireproşabile, masă de trei ori pe zi, posibilitatea de a-şi spăla rufele, de a alege din articolele vestimentare puse la dispoziţia lor, dar nu numai. Desigur că pentru ca cei mici să se simtă şi ei bineveniţi şi în largul lor, precum şi pentru a le trece timpul mai uşor, se organizează diferite activităţi specifice vârstei, desigur că sub supravegherea mamelor sau a voluntarilor.

“Li s-a oferit cazare, o noapte sau mai multe nopţi aici. Pe lângă cazare, au primit şi tot confortul necesar. Este vorba despre trei mese zilnic, camere cu baie proprie, şi tot ce am putut să facem pentru ei să se simtă confortabil şi în siguranţă.

Nu am fost pregătiţi şi cred că nu doar noi, ci şi alţii, pentru a gădui atâtea suflete. Sunt fraţi de-ai noştri, pentru noi nu sunt refugiaţi. Pentru noi nu sunt nişte numere. Sunt fraţii şi surorile noastre şi atunci încercăm să fim solidari cu ei şi să-i facem să treacă mai uşor peste aceste încercări”, a precizat părintele paroh Nicolae Huzău, coordonator al centrului social Maria.

Refugiaţii se simt ca şi acasă în Botiz, dar îţi doresc să se întoarcă în localităţile natale

Cei care au fugit din calea războiului şi au ajuns în localitatea Botiz sunt, într-adevăr foarte norocoşi, pentru felul în care au fost primiţi, însă durerea de pe chipurile lor spune totul. Mamele cu copii şi-au lăsat acasă soţii, taţii sau fraţii, ori alte persoane dragi, practic au lăsat acasă totul.

Majoritatea ucrainenilor de la acest centru spun că îţi doresc enorm să se întoarcă în localităţile natale, însă nu ştiu ce îi aşteaptă acolo.

“Am venit în România cu copilul de 4 ani, cu mama, cu sora mamei, dar şi cu nepoata de 10 ani. Am stat trei zile în municipiul Satu Mare, apoi am venit în Botiz, de o lună de zile suntem aici.

Aici ne simţim ca şi acasă, toată lumea ne ajută, toată lumea ne oferă atenţie, toată lumea face tot posibilul ca totul să ne fie bine. Suntem recunoscători românilor, României, părintelui Huzău pentru primire.

Sunt foarte bucuroasă că am prilejul să mulţumesc părintelui. De asemenea, sunt recunoscătoare şi tuturor românilor care ne-au oprit pe stradă şi ne-au întrebat dacă avem nevoie de ceva, după ce ne-au auzit că vorbim ucraineană.

Cu toate acestea, ne dorim cu adevărat să ne întoarcem acasă şi aşteptăm ca Ucraina să câştige acest război, pentru ca acest lucru să fie posibil. Ne dorim să ajungem din nou acasă. Bărbaţii noştri au rămas în Ucraina să păzească locuinţele noastre, şi să câştige acest război”, a declarat o refugiată ucraineană, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.

Centrul social din Botiz funcţionează sub umbrela Episcopiei Greco-Catolice din Maramureş

Centrul social din localitatea Botiz aparţine de Episcopia Greco-Catolică a Maramureşului şi derulează cauze umanitare în colaborare cu Centrul Caritas Maramureş, care asigură sprijin ori de câte ori este nevoie.

De asemenea, părintele Nicolae Huzău a precizat că administraţia locală s-a implicat cu tot ce s-a putut, însă a adus mii de mulţumiri şi tuturor voluntarilor care s-au implicat în asigurarea tuturor celor necesare, inclusiv în prepararea celor trei mese zilnice.

Totodată, părintele paroh a menţionat faptul că este foarte bucuros pentru că întreaga comunitate locală a contribuit la ajutorarea celor care au fost ori sunt găzduiţi la Botiz. Un singur aspect strică bucuria celui care a ajutat la adăpostirea a sute de suflete, încă de la începutul confluctului din ţara vecină: facturile la electricitate, apă şi gaz, care urmează să vină.

Are însă nădejdea că lucrurile vor fi rânduite de Cel de Sus în cel mai bun mod posibil şi că va reuşi să acopere toate aceste cheltuieli.