Asculta acest articol
Republică semi-prezidențială, având de 32 de ani încoace câțiva președinți care au deținut o putere dincolo de spiritul și litera Constituției, România a devenit “un stat mafiot” după expresia lui Traian Băsescu, sau “un stat eșuat” după cum l-a catalogat președintele Klaus Iohannis.
Că unii români se consideră republicani, că alții se consideră regaliști, cert este că lucrurile nu merg deloc bine în România. În toate sondajele la întrebarea dacă România se îndreaptă într-o direcție bună 70-80% din populație răspund că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.
Nici regele nu ar fi putut face minuni, dar la fel ca în orice monarhie constituțională, nu s-ar fi amestecat în probleme politice. Președinții noștri sunt doar cu numele echidistanți. Toți președinții țin partea partidului în numele căruia au candidat și au desemnat prim-miniștri cu formarea guvernului oameni din partidele lor. Cu tot scandalul de rigoare.
Lumea întreagă a admirat-o pe regina care a stat pe tron 70 de ani pentru că a lăsat partidele politice să formeze guvernele rezultate din alegeri. Republică sau monarhie, sistemul în sine trebuie să fie funcțional. România a luat de fiecare dată chipul celui care a fost ales președinte. Iar dacă partidul președintelui nu are o majoritate parlamentară acesta recurge la tot felul de inginerii pentru a deține puterea, pentru a controla instituțiile statului. Traian Băsescu și-a exercitat puterea recurgând la două instituții de forță, SRI și DNA. Mai rezervat, Klaus Iohannis jonglează cu majoritățile parlamentare. Ultima găselniță este coaliția PNL-PSD și așa-numita “rotativă” care funcționează pe șemecheria trei ani prim ministru PNL, alți trei ani prim ministru PSD. Numai că în anul 2024 cele două partide vor fi în competiție la patru rânduri de alegeri, europene, locale, parlamentare și prezidențiale. Dacă rotativa ar funcționa ar însemna că de aici până-n vecie la guvernare vor fi doar PSD și PNL. Într-o monarhie constituțională nu pot avea loc asemenea târguri puse la cale de șeful statului. PSD și PNL s-au mai încuscrit odată, formând USL. Nu a funcționat. De ce ar funcționa acum când vedem că între cele două partide sunt atât de multe puncte de vedere divergente?
În mod normal, o astfel de situație oferă șansa apariției unei a treia forțe politice, a unei alianțe care să devină o alternativă viabilă la actuala guvernare.
Prin modul haotic în care guvernează, dacă asta chiar se cheamă guvernare, cele două partide mari nu vor face altceva decât să împingă un electorat bulversat spre partidele radicale.
AUR, dacă mai renunță la atitudinile excentrice, la jocul gratuit pentru a fi băgat în seamă, este posibil să capteze o bună parte a electoratului. În 2024 s-ar putea ajunge la situația din anul 2000 când PRM a obținut aproape 25% din voturi, iar Corneliu Vadim Tudor a ajuns în turul doi al prezidențialelor. Dispariția oricărei mari personalități lasă un gol pe care societatea îl resimte. Cazul reginei Elisabeta este unul cu totul special. O femeie care mai degrabă s-a comportat ca o sfântă decât un monarh plin de sine, îmbătat de putere.
Noul rege Charles, binecunoscut în România pentru casele sale țărănești din Transilvania ar putea, de asemenea, deveni un model pentru politicienii români fie și pentru pasiunea lui, pentru admirația față de pădurile, de dealurile, de natura, de ospitalitatea ardelenească.
De ce nu se ivesc asemenea oameni în viața publică românească?
