Asculta acest articol
Dacă până acum am fost obişnuiţi cu o politizare de suprafaţă a tot şi a toate, fără consecinţe catastrofale asupra mersului economiei, odată cu declanşarea crizelor “multiple”, cum le denumeşte preşedintele Iohannis – pandemie, război, criză energetică, explozia preţurilor, suveranism versus globalism, etc. etc. – asistăm, în ultima vreme, la o politizare a cifrelor.
Totul se măsoară în cifre: dolarul depăşeşte euro cu nu ştiu cât la sută, economia Germaniei scade cu nu ştiu cât la sută, Rusia a pierdut nu ştiu câte miliade de dolari după impunerea sancţiunilor, inflaţia s-a ridicat la 5-10-15%, pensiile, în România, vor creşte cu 10-11-12%, avem rezerve de gaz pentru la iarnă – asta o spune primul ministru Nicolae Ciucă – de 80%, dar nu sunt prezentate dovezi. Seria cifrelor nu se mai opreşte. Totul se măsoară în cifre, în procente, în câştiguri şi pierderi financiare.
Nimic nu mai este sigur. Toate previziunile marilor instituţii financiare sunt date peste cap. Economia Germaniei, motorul economic al UE, ba intră, ba ocoleşte recesiunea. Italia, după alegerile câştigate de o formaţiune extremistă, este marea necunoscută din UE. Franţa, prin declaraţiile preşedintelui Macron, intră într-o zonă crepusculară. Nu se ştie cu precizie ce vrea. În Spania se iau măsuri pentru atenuarea crizei energetice, fără nicio legătură cu restul Europei. La rândul ei Ungaria, în contrasens cu ţările UE, are propria ei abordare în relaţiile cu Rusia lui Vladimir Putin.
Trăim într-o perioadă a presupunerilor. Se presupune că Vladimir Putin ar pregăti un atac nuclear. Serviciile secrete americane spun că nu au dovezi că Putin ar recurge la un atac nuclear.
Pluteşte în ceaţă şi politica internaţională, dar şi naţională. Nu se cunoaşte un lucru elementar: valoarea facturilor la întreţinere, încălzire şi curent electric la iarnă. Nu se ştie când şi cu cât vor fi majorate pensiile. Nu se ştie dacă va creşte salariul minim la 3000 de lei. Nu se ştie dacă se vor plafona salariile în sectorul de stat. Înainte sau după majorare?
Ce concluzii să tragi după o fugară trecere în revistă a situaţiei actuale din zona politicii actuale? După un frecuş mediatic de două săptămâni nu ştim dacă deputatul PSD, Bălăşoiu, homosexual, a violat un minor sau doar s-a giugiulit cu un handralău care la rândul lui, îl şantajează.
Sunt o serie de necunoscute în fiecare jurisdicţie, în fiecare regiune de dezvoltare, în fiecare oraş. De pildă în Satu Mare s-a iscat un scandal pe seama echipei de fotbal Olimpia. Sunt avansate, în mediul online, o serie de nume sonore care ar fi beneficiat de venituri necuvenite pe seama asociaţiilor sportive. Să le dai crezare? Nu sunt prezentate dovezi indubitabile.
Când se va depăşi această perioadă de incertitudine? La nivel mondial se crede că odată cu moartea lui Vladimir Putin lumea va reintra în normalitate. La nivel naţional se aşteaptă alegerile din anul 2024 pentru a se ajunge la o limpezire a scenei politice.
Aşa cum în fiecare localitate, sat, comună, oraş, municipiu, există probleme care privesc strict comunitatea respectivă, fiecare judeţ are propriile lui probleme. Cine monitorizează aceste probleme specifice fiecărui judeţ? Cine altcineva decât instituţiile specializate? Care sunt acestea? Să începem cu SRI? Urmăreşte cu scrupulozitate Serviciul Român de Informaţii toate ilegalităţile care se întâmplă la nivelul unui judeţ? Cu atenţie sporită veghează Prefectura la respectarea legii în fiecare judeţ? Mai există o instituţie civilă, numită ATOP, care nu se ştie ca face, dar se ştie că membrii sunt numiţi politic şi sunt relativ bine plătiţi fără să facă nimic. Trebuie analizată activitatea acestei instituţii care taie frunze la câini? Sigur că trebuie. După cum se vede, de la probleme de interes internaţional şi naţional invariabil se ajunge la subiecte de interes local. Oare de ce? Pentru că în zona aceasta, locală, este mai vizibilă prestaţia, pozitivă sau negativă, a instituţiilor statului.
De aproape, instituţiile statului pot fi mai atent monitorizate. Spre beneficiul cui? Al cetăţeanului simplu. Pe cât de simplu, pe atât de uşor de păcălit. De cine? De instituţiiile statului. Mai precis de oameni din instituţiile statului. Pentru că instituţiile în sine sunt simple abstracţiuni. Abstracţiuni care sunt mari consumatoare de fonduri guvernamentale. Asta-i marea problemă? Da, asta-i principala problemă. Când lumea este pe cale să moară de foame trebuie analizată fiecare scurgere din banul public.
