Da, la ciobani şi nu la îngrijtori de animale. Presa internaţională cu profil agricol reclamă lipsa sau cel puţin insuficienţa ciobanilor care ştiu să întreţină oile, să le mulgă şi să prepare diversele produse lactate. Până şi italienii caută în România ciobani autentici. Zilele trecute am remarcat pe o publicaţie online, un dialog între ciobanii care nu-şi găsesc nici măcar îngrijitori, nu ciobani.
După ce se confirma lipsa persoanelor cu aplecare spre ceea ce înseamnă oieritul şi creşterea caprelor, ciobanii sunt gata să ia o decizie dureroasă, care deja se aplică în unele ferme – renunţarea la muls. Laptele rămâner să fie consumat de către miei, până la valorificarea acestora. Nu este cine să mulgă, iar roboţii de muls au nevoie de un anume personal care să-i pună în funcţiune. Şi acesta lipseşte. Zootehnia nu este domeniul care să prezinte atractivitate pentru o serie de persoane. Se lucrează zi lumină şi 365 de zile din an, fără pauze.
Dacă soarta laptelui de oaie şi de capră este în pericol, apare problema scăderii în timp a ofertei de produse lactate de calitate, preţuri mult mai mari ca urma a scăderii producţiei. Soluţia îngrijitorilor este oarecum găsită de mulţi oieri, ba chiar aplicată – folosirea gardului electric.
Dezavantajele acestui compromis, susţin oierii, sunt multiple: este nevoie de om să adape animalele, omul este de nelipsit la mutarea/instalarea gardului electric, nu este asigurată paza oilor şi a caprelor faţă de carnivorele sălbatice: lup, urs şi şacal. Lista inconvenientelor ar putea continua, dar dialogurile oierilor ar trebui să se constituie în semnale de alarmă trase la adresa autorităţilor. Renunţarea la mulsul oilor înseamnă pierderi însemnate, alături de cheltuieli mai reduse.
Caşul, brânza de oaie şi urda nu au înlocuitori pentru cei care cunosc produsele autentice, iar preţurile de vânzare sunt pe la 45-50 de lei kilogramul de caş şi brânză de oaie şi/sau capră, în zona noastră, dar dincolo de Carpaţi, preţurile sunt cu cel puţin 50% mai mari.
Fii primul care comentează