Asculta acest articolSumedenia de partide înregistrate apar din patru în patru ani, apoi intră în adormire până la viitoarele alegeri. El nici nu strică și nici nu aduc vreun folos public. Sunt parte a decorului în timpul campaniilor electorale.
Din când în când câte un partid proaspăt înființat care dă lovitura. Așa s-a întâmplat în urmă cu ceva ani cu partidul ziaristului Dan Diaconescu. Numit partidul-televizor, Partidul Poporului Dan Diaconescu a obținut în jur de 15 procente la alegeri, speriind în special PSD-ul.
A dispărut de la sine și social democrații s-au speriat degeaba că s-ar putea ivi un concurent pe stânga. Fără ideologie, fără structuri teritoriale, dar și fără un curent internațional la care să adere, partidul lui Diaconescu a dispărut.
Cu totul alta este situația în cazul AUR. Există un puternic curent european care spulberă partidele tradiționale. Formațiunile nou apărute catalogate drept populiste, extremiste, sunt deja o prezență, o realitate de care trebuie să se țină seama.
La alegerile anticipate din Franța s-a văzut forța lor politică. La alegerile regionale din Germania, în landurile Turingia și Saxonia, populate în principal de sași, două partide, unul de extremă dreaptă, altul de extremă stângă, au obținut rezultate care au speriat întreaga Europă.
Îngrijorarea care a cuprins partidele tradiționale este justificată. Nu mai este vorba de cazuri izolate, ci este vorba despre un curent fără granițe. AUR, deși deocamdată ceva mai moderat, este doar o parte a opoziției existente în România acum. Câte feluri de opoziție există în România anului 2024? Ce partide dezvoltă în mod constant o viziune despre viitor?
După starea formațiunilor politice existente acum niciun partid de opoziție nu poate contracara derapajele unei coaliții de guvernare, oricât de fragilă ar fi ea. Cu atât mai mult sunt așteptate alegerile parlamentare.
George Simion pare să se concentreze pe alegerile prezidențiale, dar în realitate așteaptă cu nerăbdare alegerile parlamentare. AUR și alte partide de sorginte populistă, pot obține rezultate care vor obliga PSD-ul și PNL-ul să meargă în continuare împreună și după alegerile următoare.
Din rațiuni electorale, puterea își creează propriul ei sistem de opoziție. PSD și PNL sunt la putere, dar se comportă ca și cum ar fi în opoziție.
Există vreun dezacord al PNL față de politicile populiste ale PSD? Combate PSD, ca partid de stânga, vreo măsură propusă de PNL, ca partid de dreapta? În campaniile electorale și partidele de dreapta își regândesc linia de comunicare sacrificându-și obiectivele doctrinare. Partidele clasice își pot abandona principiile ideologice și doctrinare în timpul campaniilor electorale. În schimb, după alegeri, ele revin în propria lor matcă. În caz că va câștiga alegerile, va mai fi PSD atât de darnic cu majorările? Nici vorbă.
Teoretic, deși acum se ceartă, PSD și PNL ar putea dezvolta o viziune despre viitor, coerentă, reală, ținând seama de realitatea economică și de așteptările populației.
Dar câtă vreme sunt în campania electorală joacă la fel ca niște cocoșei în călduri.
În schimb AUR își poate experimenta din plin tezele, indiferent de natura lor. Se poate observa, totuși, că partidele populiste, patriotice sau cum se mai autodefinesc ele, sunt mult rămase în urmă în raport cu partidele anti-sistem din alte țări europene.
Cu siguranță, George Simion vrea să demonstreze că partidul pe care-l conduce este frecventabil, că poate fi luat în calcul pentru formarea unei majorități.
PSD și PNL își doresc ca un partid ca AUR să nu existe. Dar, mai devreme sau mai târziu, partidele tradiționale, din ce în ce mai fragile, vor trebuie să coexiste cu partidele populiste.
Fii primul care comentează