Asculta acest articolNe-a vizitat la redacție un român plecat din țară în urmă cu 15 ani. Avea o slujbă bună, la stat, însă având trei copii nu-i ajungea salariul de la o lună la alta. A plecat la muncă în străinătate. Întâi în Portugalia, apoi în Germania. Ceea ce a vrut să ne spună domnul Ștefan M. este că a rămas mirat că unul dintre băieții lui a vrut să lucreze în România pe timpul vacanței.
În Germania lucrează două ore din două în două zile, iar sâmbăta patru sau șase ore. “Băiatul are banii lui și face ce vrea cu ei” ne-a spus tatăl său. Numai că în România băiatul a fost foarte dezamăgit când patronul la care s-a prezentat i-a spus că îl poate angaja patru ore pe zi, dar va fi impozitat ca și când ar lucra opt ore. Băiatul a renunțat. I s-a părut nedrept. Va sta mai puțin în țară, la bunici, apoi se va reîntoarce în Germania să-și reia lucrul de patru ore pe zi pentru care va fi impozitat corect. “De ce în Germania se poate și în România nu?” ne întreabă tatăl băiatului. “Pe băiatul meu, zice tatăl dezamăgit, România l-a pierdut definitiv.”
Pentru a ne demonstra că în Germania tinerii lucrează, domnul Ștefan M. ne-a adus un ziar din Germania, Die tegeszeitunng în care este un articol despre cum muncesc tinerii în timpul studiilor ca să-și câștige banii lor.
Îl publicăm și noi, dar nu înainte de a-i aduce aminte domnului prim ministru Marcel Ciolacu aflat în plină campanie de reformare a României că dincolo de prețurile la ouă, lapte, carne de pui și alte 11 produse, mai există ceva: educația pentru muncă a tinerilor. Dacă de tineri le arăți că supraimpozitezi munca lor din timpul vacanței cum să mai rămână în țară?
Decizia guvernului Ciucă de a supraimpozita munca part time la nivelul salariului minim pe economie a distrus o tradiție în rândul tinerilor, elevi și studenți: obiceiul de a avea un loc de muncă alături de școală, dat mai ales în timpul vacanțelor.
Foamea de bani pentru a alimenta un sistem lenevit de nemuncă, beneficiar al nenumăratelor beneficii, de la vouchere de vacanță la sporuri de tot felul, de calculator, de antenă, de a stat pe scaun, și altele, până spre 20 în unele insituții de stat, nu numai că a distrus o tradiție în rândul tinerilor, dar îi și determină să ia drumul străinătății. Până la urmă, ne-a spus domnul cu care românul stabilit în Germania a venit la redacție, vor rămâne în țara asta numai bugetarii, restul vor pleca în străinătate să-și găsească un rost în viață.
“Și dumneata? l-am întrebat, vedem că ai rămas în țară”. “Am rămas, dar drept să spun, îmi pare rău!” A fost un răspuns simplu, dar care spune foarte multe despre starea de spirit din România anului 2023.”
Tineri cu un job part-time: exemplu ilustrativ
“Fiecare al doilea tânăr de 17 ani — scrie Die tegeszeitunng — dintr-o familie mai înstărită are un loc de muncă alături de școală. Tinerii din familii mai sărace o fac mai rar. De ce? Trebuie să rămână la fel?
Prima slujbă de vacanță am avut-o când eram de 14 ani. De la 6 dimineața împărțeam rulouri de salam și cafea prin ferestruica de bucătărie a cantinei unui mare șantier din Berlinul de Est. La prânz puneam carne, cartofi și sos pe farfuriile muncitorilor în construcții acoperiți cu praf, iar după-amiaza spălam și curățam bucătăria. Două săptămâni, muncă de vacanță.
Apoi niște oameni de la o instituție de stat au venit la școala noastră și au făcut publicitate pentru munca din timpul vacanței. Ni s-a părut grozav și a participat aproape toată lumea, atât copiii ai căror părinți lucrau într-o fabrică, cât și copiii profesorilor. În sfârșit, am ajuns să câștig proprii bani și să poți face tot ce vrei cu ei.
Încă mai este așa. După cum arată un studiu recent al Institutului Economic din Koln (IW), între anii 2018-2020, aproape 42% dintre tinerii de 17 ani au avut un loc de muncă cu jumătate de normă. Ospătari, cameriste în hoteluri, împarțind bilete de pariuri, dădacă și așa mai departe. Așa pe scurt: aproape fiecare al doilea tânăr de 17 ani lucrează cu jumătate de normă în timpul școlii sau în vacanță, unii dintre ei de la 13 ani.
Însă spre deosebire de socialism, în care nu a existat nicio diferență de origine în ceea ce privește munca de vacanță, după evaluarea datelor de la departamentul Socio-Economic, IW a constatat că acum aproximativ 52% dintre copiii cu venituri mai mari lucreaz, dar lucrează numai în jur de 32,5% dintre tinerii din familiile cu venituri mici.
Toți elevii au nevoie de bani, indiferent dacă părinții lor sunt profesori, jurnaliști independenți sau livratori de colete. Dar de ce exact acei tineri, despre care se presupune că nu au nevoie de muncă pe timpul vacanțelor din cauza părinților lor înstăriți intră devreme pe piața muncii? Și nu mai ales acei tineri care au mai puțini bani de acasă?” se întreabă reporterul.
(Din Die tegeszeitunng, ediția electronică)
Fii primul care comentează