Asculta acest articolCum apucă o primă bucată de ciolan, politicianului român începe să i se ridice nasul. Mirat de ce a fost şi ce a ajuns, mândru de realizările pe care încă nu le-a înfăptuit, el începe să-i privească de sus, cu dispreţ, pe cei din rândul cărora s-a ridicat. Printre primele critici pe care i le-a adresat Iliescu lui Năstase a fost că este arogant.
Totuşi, culmea aroganţei a fost atinsă de PDL. În marea majoritate oameni simpli, ridicaţi în funcţii peste noapte, niciun alt partid nu s-a confruntat cu fenomenul parvenitismului în măsura în care a făcut-o fostul partid de guvernământ. Este şi lucrul pe care românii nu l-au iertat. Până şi tăierea fără milă a salariilor a fost o consecinţă a aroganţei fără margini. Cam acelaşi fenomen s-a petrecut înainte de anul 2000 cu ţărăniştii.
Trecând peste guvernarea Năstase, care a dat naştere baronilor locali, singura perioadă relativ normală a fost cea din perioada Guvernului Tăriceanu. Relativa normalitate, pe alocuri şi onestitatea, nu s-a născut atât din calitatea politicienilor, cât din faptul că era vorba despre un guvern minoritar care depindea sută la sută de sprijinul altor partide. Din teama de a nu fi alungaţi de la putere liberalii lui Tăriceanu au fost printre cei mai oneşti politicieni aflaţi la putere după 1989. Pedeliştii lui Boc au sărit calul, pentru care au plătit şi plătesc cu vârf şi îndesat.
Dar la USL se poate depista vreo urmă de aroganţă?
Având mereu nevoie de voturi, la locale, apoi la referendum, iar în curând la parlamentare, useliştii nu au avut răgazul necesar pentru a se îndepărta de cetăţeni. Încă nu au motive să se poarte cu nasul pe sus. Înafara faptului că sunt creditaţi în sondaje cu peste 55%, alte realizări nu au în palmares. Gafele din cele şase luni de guvernare, schimbarea a nu mai puţin de 9 miniştri, relaţiile proaste cu instituţiile europene, inflaţia, creşterea preţurilor, suspendarea fondurilor europene, nu le dau dreptul moral de a fi aroganţi. Au foarte mult de muncit până să ajungă măcar la performanţele Guvernului Năstase. Au scadenţe mari, de la privatizările promise până la accesarea fondurilor europene. Stau mai prost decât PDL la multe capitole. Deci motive de a se umfla în pene nu prea au.
Cazuri izolate, desigur sunt. Dar ele nu şi-au pus încă amprenta pe întregul USL. Vom vedea, însă, cine vor fi cei ce vor intra în Parlament. Sunt foarte multe nume noi. Cu ce zestre vor intra ei în noul Parlament? Fiind multă oaste de strânsură, ca la PDL, este posibil ca în scurtă vreme să avem o altă imagine a Parlamentului. Cel puţin pe liste, şi la ARD sunt cam 70% nume noi. S-ar putea ca nou-veniţii ei să nu fie în colegii eligibile. Lucru este valabil şi la USL. Oamenii proaspeţi candidează în colegii în care şansele de victorie sunt ca inexistente. Sunt umpluturi, nume adunate aproape la întâmplare.
După constituirea noului legislativ s-ar putea să vedem cam aceiaşi oameni în băncile Parlamentului. Dar aroganţa, cea născătoare de vot negativ, oare din partea cărui partid va veni? După alegeri, între PSD şi PNL va fi o competiţie pe viaţă şi pe moarte. Pe cine să pariem? Care dintre aceste două mari partide are cel mai mare apetit pentru aroganţă?
