Asculta acest articol
Au apărut mulți candidați la președinție, aparent prea mulți, însă insuficent de mulți pentru a cuprinde întreaga arie de probleme cu care se confruntă România și cetățenii ei.
Practic, fiecare cetățean se comportă ca și când ar fi candidat prezidențial. În sensul că știe ce ar trebui făcut. Nu știe cum, dar deseori, cu năduf, își exprimă o opinie tranșantă: să plece toți și să vină alții. De unde să vină alții, evident mai buni? Nu știm.
Lista candidaților la președinție este lungă. Așa și trebuie să fie. Campania electorală pentru cea mai importantă funcție în stat este un prilej de dezbatere la cel mai înalt nivel. Și se presupune că și de cea mai bună calitate. Acum avem ocazia să vedem ce fel de țară ne-am construit.
Un fost candidat a fost votat pentru că spunea “să trăiți bine”. Nu s-a trăit bine, dar a fost votat și pentru al doilea mandat. Un alt candidat promitea “o Românie a lucrului bine făcut”. Nu trăim într-o Românie a lucrului bine făcut, dar suntem gata să-l votăm pentru un nou mandat.
Nu avem nici măcar o anchetă bine făcută în cazul crimelor de la Caracal. Drept urmare, cel ce a declanșat scandalul, Alexandru Cumpănașu, s-a decis să intre în cursa prezidențială. Nu pentru că este convins că ar putea câștiga, ci pentru că vrea să vorbească despre defectele sistemului care nu funcționează, ca nu este capabil să asigure siguranța și securitatea cetățeanului.
Candidează și Viorel Cataramă. Conduce un partid mic, numit Partidul Dreptei Liberale. Va obține o mână de voturi, dar Cataramă este adeptul măsurilor economice radicale, de dreapta. El este cel ce a lansat termenul de “aritocrație bugetară”. Merită ascultat.
Candidează și președintele UDMR. Kelemen Hunor va vorbi despre situația comunității maghiare. Este necesar și acest lucru.
Traian Băsescu a declarat că îl susține pe Klaus Iohannis, dar acest lucru nu a împiedicat PMP să-și lanseze candidatul la prezidențiale. Simpatic, cu bărbița lui pașoptistă, cu limbajul lui spumos, dar pigmentat cu replici trecute prin cabina marinarului de cursă lungă, Teodor Paleologu se străduiește să fie rău chiar de la început etichetândul pe Klaus Iohannis, ca fiind “tipul neamțului neromânizat”.
Mici înțepături verbale, aruncate dintr-o parte în alta. Toți, candidați sau necandidați, buni sau răi, comopetenți sau incompetenți, se străduiesc din răsputeri să fie răi, să jignească profund, să-și lovească adversarii cât pot ei de tare.
Alina Gorghiu zice despre Viorica Dăncilă că pentru că a declarat că-l dă în judecată pe Iohannis “s-a umplut de penibil definitiv”. Ce a spus președintele? Că guvernul este corupt. Premierul cere dovezi, altfel se văd la tribunal. Numai că președintele are imunitate totală. Nu poate fi tras la răspundere. Așa cum, se pare, nu pot fi trași la răspundere nici cei care nu au salvat-o pe fetița Alexandra din ghiarele monstrului din Caracal. Dar ei nu au imunitate.
Un senator PNL spune că “ministerul de finanțe este o instituție de toată jena”. Gabriela Firea îl stimează pe Mircea Diaconu ca actor, “dar Tăriceanu este 10 etaje mai sus”. Un senator PSD spune că “ieșirea în stradă este o vagabonțeală”.
Și așa vom merge mai departe până la desemnarea unui câștigător al alegerilor prezidențiale.
