LEAC ȘI PLANTĂ MAGICĂ

Băile fierbinți cu flori de soc sunt un bun remediu pentru reumatism

Asculta acest articol

Nenumărate mituri și legende despre soc au fost purtate din Orientul Mijlociu și până în nordul Europei și al Africii.
Socul (Sambucus L.) este o plantă din grupa arbuștilor, cu 20-30 de specii. Face parte din familia Adoxaceae. Cea mai cunoscută specie este socul negru (Sambucus nigra). Popular, socul mai este cunoscut și sub denumirile de coramnic, holer, soace. Crește pe lângă case și garduri sau la marginea pădurilor.

Florile hermafrodite, albe, ce apar la începutul verii, sunt parfumate, pe când frunzele au un miros neplăcut atunci când sunt frecate în mâini.
Fructele se prezintă sub forma unor bobițe negru-violacee, dispuse în ciorchine.
Socul, apreciat ca remediu natural, a fost folosit din cele mai străvechi timpuri în medicina tradițională.
În știința modernă, cercetările din ultimii 15 ani realizate în țări precum< Germania, Elveția, Israel, Polonia, Serbia sau Statele Unite, au scos în evidență proprietățile medicinale uluitoare ale socului.
În scopuri medicinale, se folosesc de la soc florile, fructele și scoarța, bogate în ulei volatil, tanin, mucilagii, flavonoide, amine, etilamină, vitamina C și vitaminele din complexul B, izobutilamină.
Frunzele, sub formă crudă, se aplică pe răni, fiind calmante și cicatrizante.
Diverse preparate care au la bază coaja de soc sunt recomandate în stările de vomă, pentru eliminarea paraziților intestinali și celor care suferă de afecțiunile splinei. Coaja macerată în alcool se bea pentru detoxifierea organismului.

Florile de soc sunt folosite frecvent în medicina naturistă, ca remediu pentru o serie de afecțiuni.
Substanțele conținute de florile acestei plante< bioflavonoizii, colina, acizii grași omega-3 și omega-6, pectina și taninurile, sunt extrem de benefice pentru sănătate și tratează alergiile, tulburările respiratorii, sinuzita și tusea productivă. Florile folosite deseori la băuturi răcoritoare funcționează ca un agent expectorant. Florile acestei plante foarte populare în țara noastră au acțiune sudorifică, diuretică, anti-inflamatoare. Florile de soc au câștigat o reputație importantă în tratarea unor boli inflamatorii și congestionante ale aparatului respirator, fiind utile în special în stări febrile. Pentru a potența efectele diuretice, florile de soc se amestecă cu măceșe, coajă de mesteacăn, troscot sau coada calului.
Sunt eficiente în combaterea rinitei, a faringitei, a laringitei sau a bronșitei produse de infecția cu viruși gripali din grupele A sau B. Infuzia rece din flori de soc poate fi folosită pentru tratarea ochilor inflamați sau infectați. Extractul din flori de soc este folosit pentru îmbunătățirea funcționării rinichilor, contribuind la eliminarea nisipului și la dizolvarea calculilor renali. Ceaiul din flori de soc are un rol extrem de important în tratarea afecțiunilor vezicii urinare. În privința colesterol, spre deosebire de alte remedii, socul nu determină scăderea valorilor acestuia, ci împiedică în mare parte oxidarea sa în organism. Florile de soc curăță sângele de toxine, ferind corpul de artrită. Sub formă de tinctură, florile de soc sunt indicate pentru calmarea durerilor musculare. Băile fierbinți cu flori de soc sunt un remediu pentru reumatism.