Asculta acest articolÎncălzirea globală, protestele anti-restricţii din pandemie, chiar şi acţiunile populiste ale partidelor anti-sistem, şi riscăm să afirmăm că şi războiul din Ucraina, ameninţarea continuă a lui Putin cu atacul nuclear, fiecare în parte, şi toate la un loc, par să fie mai puţin ameninţătoare decât amploarea pe care o iau atacurile teroriste din Israel.
Polarizarea la nivel planetar a partizanilor pro-Israel şi pro-palestiniene lasă impresia că furtuna mondială a atins perfecţiunea.
Marile oraşe din Europa şi din Statele Unite sunt în alertă. Luvru şi Versailles au fost evacuate. Atacuri cu bombe pot apărea oriunde. Forţa armată a grupărilor teroriste sunt cu atât mai mare cu cât marile puteri s-au aliniat, sprijinind o parte sau alta. Rusia, Iranul, mai nou şi Qatarul susţin gruparea Hamas. Turcia ezită.
Se repetă scenariul din Ucraina, dar cu mai mare intensitate şi cu un grad mai mare de extindere la nivel mondial. Deja accentul nu mai cade pe războiul din Ucraina.
În cazul României am putea spune că specialii devin şi mai speciali. Guvernul, parlamentul, opinia publică, toate la un loc nu pot impune eliminarea pensiilor speciale din cauza cărora România riscă să piardă sumele alocate prin PNRR.
Este vorba de miliarde de euro, dar judecătorilor Curţii Constituţionale nu le pasă, ei înşişi aflându-se prin specialii cu pensii de câteva ori mai mari decât salariile pe care le-au avut. Fiind o problemă strict locală, românescă, nu deranjează pe nimeni.
Cu toate ameninţările că destrămarea coaliţiei de guvernare PNL-PSD ar arunca ţara în haos, abia după atacurile teroriste din Israel realizăm ce înseamnă instabilitate politică. Recunoscute pentru profesionalismul lor, serviciile de spionaj din Israel nu au aflat de activitatea grupării Hamas, derulată timp de doi ani fără să fie adusă la cunoştinţa guvernului. A fost o problemă internă, dar consecinţele se resimt la nivel mondial. Observatorii vieţii politice, analiştii militari nu ezită să afime că ar putea fi începutul celui de-al treilea război mondial.
Este de apreciat că primul ministru Marcel Ciolacu va face în zilele următoare o vizită la Tel Aviv. Decizia lui vine să întărească supoziţia că este cel mai mobil şef de guvern român din ultimii ani. Într-o zi intră într-un magazin, în alta merge în mijlocul furtunii din Israel.
Întrebarea este până unde merge curajul unui politician? Adică are curajul de a merge într-o zonă de război, dar nu are curajul de a tăia pensiile speciale, nu are curajul de a reduce cheltuielile bugetare la vârful statului.
Orice eveniment internaţional sângeros influenţează viaţa politică internă a fiecărei ţări.
Ca o primă măsură pentru evitarea unor atacuri teroriste probabil vor fi interzise manifestările publice. Alegerile din Polonia, din 15 octombrie, au fost trecute cu vederea.
Vor profita grupările teroriste de alegerile prezidenţiale din SUA pentru a destabiliza guvernul SUA?
Teama de un al treilea război mondial este mai mare decât oricând. În aceste condiţii aproape că nu mai contează cât de curajos este un politician sau altul. În fond, situaţia actuală la nivel mondial este opera celor care conduc lumea.
Războiul declanşat de Hamas ţine întreaga lume în suspans. Ce va fi mâine? Nu se ştie.
