Asculta acest articolCelor care deplângeau soarta democrației sub o majoritate de 70% le-au trecut spaimele. După zece luni de guvernare se vede că USL nu face ce vrea. Ba chiar se împiedică în propriile poale, ca un copil ce se îmbracă într-o rochie de mireasă. Exemplele trebuie luate de sus în jos. USL a ratat până acum, sau este pe cale să rateze, toate lucrurile foarte mari în care s-a angrenat. Trecem peste privatizarea Oltchim, fiind plasată undeva între două guverne. CFR Marfă, Roșia Montană, Codul rutier, eutanasierea câinilor, dar și reforma în Sănătate, regionalizarea, descentralizarea pot fi trecute cu ușurință la capitolul rateuri. Nu a reușit să clarifice problemele din Justiție, ceea ce ne face să pierdem și de data aceasta intrarea în spațiul Schengen.
Poate că USL are performanțe în alte domenii. De pildă în cultură și educație. Poate a performat în investiții, a relansat producția industrială și publicul nu știe. Poate are reușite depline pe sectoare mai mici, în reforma administrației locale. O fi stârpit corupția, prin implicarea în numirile de la DNA și o lume întreagă nu înțelege că liderii USL au fost bine intenționați. În sfârșit, USL s-a înconjurat de atâtea necunoscute încât nimeni nu le poate da de capăt.
În zece luni s-a comprimat o perioadă lungă, cât un mandat întreg. S-au schimbat o serie de miniștri, s-au trimis în judecată sau chiar în pușcărie politicieni de primă vizibilitate, ca să nu spunem de primă mărime. În această perioadă scurtă președintele și premierul s-au certat, s-au împăcat și iarăși s-au certat. Au avut loc ciocniri între liderii USL, între Crin Antonescu și Victor Ponta, dar USL nu s-a spart. Parlamentarii au trecut de la un partid la altul, astfel că la împlinirea unui an de la alegeri se va putea vorbi teoretic despre o altă majoritate. Dar cel mai important lucru este că în toată această perioadă Traian Băsescu a rămas la fel de puternic, la fel de influent. În același timp nu se poate spune că Victor Ponta nu și-a consolidat puterea. A prins și premierul cheag, devenind cel mai puternic politician din USL. S-ar putea concluziona că în această perioadă politicienii au devenit mai puternici, iar România mai slabă. Asta nu e bine.
Transfomări radicale s-au produs și în rândul opoziției. Pe cât de slab reprezentată este în parlament, pe atât de mult s-a lăsat prinsă în lupte interne. PDL și-a pierdut cea mai valoroasă calitate, unitatea. Democrat-liberalii s-au împrăștiat ca puii de potârniche. Unii s-au îndreptat spre Partidul Mișcarea Populară, alții spre partidul lui Mihai Răzvan Ungureanu, iar o parte s-au pierdut pe drum, printre tabere. Partidul lui Dan Diaconescu și-a înjumătățit rândurile, reușind performanța de a nu fi nici în car și nici pe jos. UDMR a intrat într-un con de umbră. Pierzându-și statutul de partid complementar nu mai este curtat de toată lumea.
În fața acestei realități schematice, nimeni nu poate afirma cu precizie că politica românească a înregistrat un progres semnificativ sau a regresat. Dacă doar faptele contează, dacă se iau în calcul doar rezultatele concrete, palpabile din ultimul an, nu știm ce notă merită această majoritate zdrobitoare numită USL.
