Asculta acest articol
Graniţa dintre ani nu este decât o linie imaginară. Dacă n-ar fi Sărbătoarea Crăciunului abia s-ar observa că s-a încheiat un an calendaristic şi a început altul nou.
Nou este un fel de a spune. Anul 2022 aduce cu sine toate problemele anul 2021 şi încă alte problemei noi. Adevărata schimbare trebuie aşteptată după alegeri, după schimbarea preşedintelui, după schimbarea guvernului, după schimbarea primarilor etc.
Având în vedere că guvernul s-a schimbat recent, anul 2022 ar putea aduce anumite schimbări. În primul rând ar fi vorba despre preţuri. Nu s-a prea auzit de scăderea unor preţuri la anumite produse. Se aude numai despre scumpiri. Abia a sunat gongul de sfârşit de an că s-au majorat preţurile la carburanţi. Tarifele la utilităţi, gaze şi curent electric, sunt încă neclare. Noi tarife de referinţă sunt anunţate la taxe şi impozite, ba şi la locurile de parcare. În Bucureşti s-au majorat preţurile la parcare şi de şapte ori. Deci nu toate creşterile de preţuri sunt legate de carburant. Este vorba şi despre creşteri de preţuri luate în urma unor decizii administrative.
După toate semnele, anul 2022 aduce mai multă sărăcie decât bunăstare. Când scade puterea de cumpărare cresc nemulţumirile populare. Terenul este deja pregătit pentru proteste. Nu există categorie socio-profesională mulţumită de situaţia ei. Majorarea discreţionară a salariilor dintr-un domeniu iscă nemulţumirile salariaţilor din alte domenii.
De fapt, nimeni nu cunoaşte cu exactitate situaţia instituţiilor. Preşedintele ridică un pahar de şampanie dorind tuturor “La mulţi ani”, în loc să prezinte starea naţiunii. Primul ministru la fel, parlamentarii şi întreaga clasă politică, se străduiesc să arate partea frumoasă a lucrurilor.
În general, pentru situaţia proastă din ţară este trasă la răspundere “clasa politică”. Din cine este formată clasa politică? Numărul reprezentanţilor clasei politice este mare, foarte mare, destul de mic? La o primă vedere din clasa politică fac parte toţi cei aleşi prin votul cetăţenilor: parlamentari, primari, consilieri locali, preşedinţii consiliilor judeţene, preşedintele ţării. “Clasa politică” nu cuprinde un număr extrem de mare, doar câteva mii de persoane. Mare este aparatul de stat, instituţiile care au luat fiinţă în urma unor decizii politice, adică a “clasei politice”.
Rezultă de aici că reformarea clasei politice ar conduce la reformarea întregului sistem de stat. Modul de funcţionare al firmelor private se datorează tot unor decizii politice. Până la urmă tot ce mişcă într-o ţară este urmarea firească a deciziilor, a măsurilor luate de reprezentanţii de frunte ale clasei politice.
Numărul acestor reprezentanţi nu este mare. Nici al parlamentarilor şi aleşilor locali. Dar membri de partid, simplii membri ai unui partid, pot fi incluşi în rândul “clasei politice”? PSD are peste o jumătate de milion de membri. PNL anunţă puţin peste 250.000 de membri. USR nu se poate lăuda cu un număr mare de membri. După unele informaţii are abia 16.000 de cotizanţi.
La UDMR numărul membrilor se poate confunda cu numărul de voturi obţinute, relativ constant, de aproximativ 350.000.
Dar numărul membrilor cotizanţi nu se confundă cu numărul voturilor obţinute. PSD a luat de peste trei ori mai multe voturi decât numărul membrilor. PNL a obţinut peste un milion şi jumătate de voturi, deşi nu are decât 250.000 de membri înscrişi. USR s-a apropiat de un milion de voturi. Interesantă devine situaţia AUR care a luat 541.000 de voturi deşi nu a avut decât o mână de membri.
Dacă trebuie să împărţim responsabilităţile clasei politice trebuie să-i avem în vedere şi pe votanţii lor? Votanţii nu au nicio putere de decizie după ce votează. Ei au fost folosiţi ca o masă de manevră, care după alegeri, este ignorată.
Acum printre cei care au protestat în ultimele zile ale anului 2021 şi ameninţă cu proteste şi în 2022 sunt foarte multe persoane cu carnete de partid în buzunar. Deci votanţii, ca şi simplii membri de partid trebuie exoneraţi de orice vină întrucât nu au decât o putere simbolică, pseudo-puterea votului. Anul care începe poate fi şi unul al dezbaterilor despre puterea votului popular. Această problemă ar trebui să fie mereu pe agenda zilei.
