Asculta acest articolPână la urmă tot ce este prea mult strică. Protestele probabil fac excepție. Cu cât sunt mai multe și mai dese cu atât mai mult nu se înțelege ce urmăresc.
Să presupunem că majoritatea parlamentară, în speță PSD și ALDE, ar renunța la legile Justiției. Asta ar însemna că imediat protestatarii din stradă ar aplauda gestul lui Dragnea și Tăriceanu?
Apoi, prin absurd, să presupunem că PNL și USR ar lua inițiativa și ar face ele un proiect în care ar urma pas cu pas direcția avansată de ministrul Toader. Ar mai ieși protestatarii în stradă? Nu. Pentru că lucrurile sunt foarte clare. Protestatarii, așa numita societate civilă, este antrenată într-un joc politic.
Protestele de acum nu seamănă cu protestele studențești din anii ’60 care contestau tot. Protestele actuale sunt selective. Nu se ridică vocile pentru principii general-umane, ci pentru sau împotriva unei instituții, pentru o persoană sau împotriva unei persoane.
Protestele din acest sezon nu au nimic în comun cu protestele din decembrie 1989, însă se pot găsi asemănări cu protestele din Piața Universității din 1990. Nu au anvergura lor. Și, ca să folosim cuvinte mari, nici scopul nu este atât de nobil. Independența Justiției sună bine, dar în fond este o utopie să crezi că niște partide vor ca ea să fie independentă, iar altele nu. Nu mai există naivi care să creadă că între partide există diferențe atât de mari încât să fie despărțite de interese divergente.
Cu adevărat partidele se diferențiază doar prin programe. PNL ar trebui să lase gargara stradală și să se apuce de un program care să fie o alternativă viabilă la această bâțâială a PSD. Asta se așteaptă de la liberali. Până la urmă și procurorii și judecătorii au exact atâta independență cât și-o doresc. Ca și libertatea, independența se câștigă, nu este un dar făcut de cineva.
Dacă PNL ratează șansa de a prezenta un program va veni cineva din spate. În niciun caz USR. După ce a cochetat cu ambele partide, Dacian Cioloș s-a decis să-și facă un partid propriu. Probabil va transforma Platforma 100 într-o formațiune politică. Un loc pentru încă un partid există însă numai din punctul de vedere al unor programe. Dacă va merge pe calea bătătorită de protestatarii în rândul cărora s-a aflat, un nou partid nu va face decât să fărâmițeze și mai mult dreapta. Dacă va veni tot cu independența justiției și cu lupta anti-corupție nu are cum să obțină mai multe rezultate decât PNL.
Rolul unui nou partid ar fi acela de a unifica dreapta. Un nou CDR, o nouă alianță de tipul celei care l-a propulsat pe Traian Băsescu în funcția de președinte în 2004. Așa ceva este necesar, dar pare de-a dreptul imposibil.
Totuși, Klaus Iohannis are nevoie de o platformă mai largă pentru prezidențialele din 2019. Partidul lui Cioloș ar putea fi un semnal și pentru PSD de a se decide asupra unui candidat.
Deocamdată PSD nu și-a găsit un motiv plauzibil ca să scoată oamenii în stradă. Împotriva cui să protesteze din moment ce se află la guvernare? Un singur lucru i-ar putea însufleți pe susținătorii PSD-ului: un miting anti-prezidențial. Ieșirea în stradă pentru Regele Mihai este un sacrilegiu. Tocmai partidul care l-a ținut departe de țară timp de șase-șapte ani? Nu este credibil. Mai degrabă PSD exersează. Vrea să vadă dacă mai are priză la oameni.
