Asculta acest articolProverbul cu nebunul care aruncă o piatră în râu şi o sută de deştepţi o caută este valabil şi în cazul alimentelor contaminate. A început cu carnea de cal din Anglia pentru ca apoi scandalul să se stingă şi să reizbucnească la o scară mai restrânsă. Cu o inconştienţă demnă de cineva care vrea să se autodistrugă, isteria alimentelor nesănătoase a cuprins România. Mass media abia mai poate face faţă dezvăluirilor din ce în ce mai catastrofale venite din partea unor instituţii.
Mici cu carne de cal, lapte infestat, găini pline cu antibiotice au fost câteva din semnalele de alarmă care au pus industria alimentară din România într-o situaţie dificilă. Nu ne-ar mira ca întreaga Românie să fie în curând pusă în carantină.
S-a ajuns în situaţia de faţă din două motive. Fie că organele de control nu sunt capabile să comunice în mod raţional constatările, fie că mass media din România în căutarea de senzaţional exagerează ca şi cum ar fi vorba despre un subiect politic. Până şi anticii au făcut o deosebire clară între pâine şi circ. Una este politica, alta este mâncărica. În politică se poate spune orice fără să fie în pericol viaţa cuiva. În industria alimentară vorba fără noimă se plăteşte.
Noi suntem în ambele situaţii. Aşa-zisele televiziuni de ştiri sunt axate pe zona politică. Rămase fără obiectul muncii după alegerile parlamentare, cu un sac de box tot mai lipsit de conţinut, caută alte subiecte care de care mai şocante, mai uluitoare, mai zdrobitoare.
Nu este nici un secret că odată cu schimbarea Guvernului PDL, majoritatea posturilor de televiziune s-au trezit cu direcţia editorială dată peste cap. Traian Băsescu, calul de bătaie, nu mai prezintă un mare interes. Cum să mai dai într-un om învins? Ce să mai critici la un partid trecut în opoziţie? Dificultatea direcţiei editoriale este reală. În compensaţie se caută alte subiecte tari. Şi s-au găsit: carnea, laptele şi va urma probabil pâinea noastră cea de toate zilele.
Dar dacă ne gândim bine, problema nu este în curtea presei, ci a instituţiilor. Acestea nu sunt pregătite să gestioneze eventualele crize ce se ivesc. Modul de comunicare este la fel de defectuos în 2013 precum era pe vremea guvernelor PDL. S-au schimbat oamenii, dar năravurile şi, mai ales, incompetenţele, s-au conservat. S-au schimbat doar culorile carnetelor de partid. Reformele încă se lasă aşteptate. De data aceasta, puterea nu se confruntă cu o presă ostilă. Deci poate face mai mult decât au făcut predecesorii. Guvernanţii nu mai lucrează sub presiune, sau cel mult se află sub presiunea propriei majorităţi.
Dacă nu acum este momentul marilor reforme, atunci când? Vor urma scandaluri după scandaluri. Am putea distruge pentru multă vreme imaginea României, ca ţară producătoare de produse alimentare. Până se trezeşte guvernul, acţiunile sinucigaşe ţin locul măsurilor reale. Agenda publică este ocupată aproape în întregime de pseudo-probleme. Subiectele contrafăcute, adesea de o singură zi, induc o stare de oboseală, de lehamite asupra populaţiei. Desigur, nu guvernul poate readuce normalitatea, însă poate propune teme de dezbatere cu adevărat utile.
