CRIZĂ ÎN AGRICULTURA DIN SATU MARE: Fermierii sătmăreni încep să-şi vândă afacerile

Asculta acest articol

De ani de zile, fermierii din România în general, reclamă faptul că unele afaceri din agricultură sunt neprofitabile în lipsa şi/sau insuficienţa personalului calificat.

Unul dintre motivele pentru care se resimte lipsa/insuficienţa personalului calificat îl reprezintă faptul că, de-a lungul anilor, cele două şcoli de profil, una din Carei, care pregătea mai ales mecanizatori agricoli şi fostul Liceu agricol din Livada, care pregătea personal pentru sectorul vegetal, mecanizare, nu în ultimul rând, pentru zootehnie, inclusiv sprecializare în domeniul veterinar, au fost reprofilate.

Peste aceste neajunsuri menţionate mai sus cu referire la forţa de muncă atât de necesară pentru o serie de activităţi care nu se pot efectua mecanizat, se suprapun problemele create adesea de un cadru legislativ incoerent, cu sincope, neplata la timp a sumelor cuvenite fermierilor pentru diversele forme de sprijin financiar derulate prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – APIA, lipsa de predictibilitate.

Un alt motiv pentru care unele afaceri din agricultură sunt în pragul falimentului, îl reprezintă faptul că, o serie de afaceri precum cele din vegetal sunt iniţiate nu de ingineri agronomi, aşa cum ar fi firesc, ci de ingineri mecanici, economişti, nu în ultimul rând, de persoane care sunt angrenate în mai multe genuri de activităţi, iar dezvoltarea unora nu mai asigură supravegherea atât de necesară indiferent de domeniul abordat.

Dacă în ultimii ani, o serie de fermieri implicaţi în zootehnie din Carei, din Domăneşti, din Terebeşti, ca să dăm câteva exemple, au renunţat la a creşte bovine din rase de lapte, nu este ceva întâmplător. Cei care fac parte din această categorie de întreprinzători s-au convins în timp că lipseşte predictibilitatea, preţurile la lapte se schimbă în funcţie de anumiţi parametri subiectivi, fapt resimţit şi în producţia de carne de bovină. Fermierii se văd obligaţi a-şi căuta cumpărători în alte judeţe din ţară, iar cei mai norocoşi găsesc filiera de vânzare spre Europa de Vest. Aşa se face că unele ferme au fost dezafectate, animalele au fost vândute.

O fermă din Halmeu va fi vândută unui turc

În ultima vreme chiar şi pe reţele de socializare au fost postate informaţii potrivit cărora, o fermă de bovine din Halmeu, se vinde. În acest caz, potrivit informaţiilor pe care le-am obţinut, factorii care conduc la vânzarea fermei sunt de altă factură decât lipsa de lipsă de predictibilitate, preţuri nestimulative la lapte şi la tineret supus îngrăşării. Este tocmai speţa în care, întreprinzătorul a dezvoltat mai multe afaceri, ferma de bovine a crescut alături de alte îndeletniciri ale proprietarului, iar cele 24 de ore se dovedesc insuficiente pentru a putea ţine lucrurile sub control. Este eronat să creadă cineva că o afacere este sau se menţine rentabilă fără ca întreprinzătorul să fie implicat zi de zi în activităţi menite a asigura plusvaloare. Într-o asemenea situaţie se pare că este şi ferma din Halmeu, care, potrivit celor lansate în spaţiul public, ar urma să fie cumpărată de întreprinzător turc. Perfectarea vânzării este o chestiune de zile, în condiţiile în care, cumpărătorul va achita prima tanşă de bani. Cu siguranţă nu este vorba despre sume mici. Ferma are aproximativ 150 de bovine din rase de lapte, dar şi alte categorii de animale până la nivelul a aproximativ 400 de capete. Întreprinzătorul care vinde animalele nu renunţă la activitatea de creştere a bovinelor, dar doreşte să o reînfiinţeze pe alte coordonate, undeva în vecinătatea comunei Vama sau a oraşului Negreşti-Oaş.

Cine mulge oile?

Probleme întâmpină şi oiererii. Cei cu efective mici ajung în situaţia de a nu-şi asigura banii necesari pentru supravieţuire, fiind apoi în situaţia de a intra în faliment, iar cei care au peste 500 sau 1.000 de capete, sunt şi ei în impas. În lipsa unui personal de calitate, a celor care spre exemplu ar fi dispuşi să mulgă, zeci de mii de animale rămân fără a fi mulse. Implicit, oierii pierd sume importante ca urmare a imposibilităţii de valorificare a acestui potenţial, iar consumatorii, cantităţi însemnate de produse realizate exclusiv din lapte, în acest caz, de oaie. Cu siguranţă am putea vorbi despre tone multe de caş, brânză telemea, urdă, brânză de burduf şi câte alte produse, irosite în lipsa unui personal specializat. Numai la un efectiv de 500 de oi mulgătoare spre exemplu, se pierd zilnic 150 – 200 de litri de lapte cu o grăsime aproape dublă faţă de cea a laptelui de vacă. Unde mai punem faptul că, mulsul oilor se poate face pe minimum 100 de zile/pe sezon, dacă nu chiar mai mult, în funcţie de rasă. Lăsăm pe seama curioşilor să continue socotelile. Noi am prezentat doar câteva situaţii care pot fi considerate imposibile, dar care ar merita analizate de către factorii cu putere de decizie.

Informaţiile de mai sus le-am obţinute de la persoane care nu au dorit să le face publice numele din diverse motive.