Asculta acest articolElena Udrea nu și-a pierdut zâmbetul nicio clipă. S-a apărat zâmbind în fața parlamentarilor, a intrat zâmbind la DNA. Este adevărat că vorbește despre sine la persoana a treia. Ceva de genul “Ceea ce se întâmplă azi nu are legătură cu Elena Udrea, în locul meu putea să fie Victor Ponta sau Crin Antonescu dacă ar fi spus lucrurile pe care le-am spus eu”. Sau, tot la persoana a treia, “Un parlamentar al României, Elena Udrea, este pus la stâlpul infamiei, așteptând aici execuția”.
Puține persoane dau dovadă de lipsă de modestie vorbind despre ele la persoana a treia. Traian Băsescu recurgea la această tehnică spunându-și “Președintele”. Uneori și lui Crin Antonescu îi scăpa câte o referire la sinele său, ca la o persoană străină. Este neobișnuit pentru oamenii normali, pentru personalitățile autentice, să folosească persoana a treia vorbind despre ei înșiși, însă se întâlnește adesea la parveniți, la personajele lipsite de onestitate și cu o cultură precară.
Așadar, Elena Udrea a schimbat brățările de fiță cu cătușele. A dansat destul cu politicienii, acum le-a venit rândul procurorilor să o invite la horă. Fată simplă, aruncată în brutala lume a bărbaților politici, Elena Udrea a făcut o carieră fulminantă nu datorită capacităților sale intelectuale, ci unui farmec personal în care s-a lăsat prins președintele Traian Băsescu. Or fi fost la mijloc și ceva vrăji? În orice caz, cineva a văzut la ea ceva ce nu aveau alte femei, ambiție, tenacitate, loialitate fără limite, precum și o dorință de putere ieșită din comun.
În zece ani, femeia intrată după gratii a avut tot ce se poate obține când deții o înaltă funcție publică. Autoritatea sa s-a extins peste cea a primului ministru Emil Boc. A avut la dispoziție fonduri pe care le oferea după bunul său plac. Toată lumea știa că dacă intrai în grațiile blondei din guvern era ca și cum însuși președintele Traian Băsescu își punea mâna deasupra capului tău.
Că întâmplător s-au descoperit fapte care pot conduce la o condamnare a ei, este altă poveste. Personajul în sine rămâne fascinant. Rămâne sex-simbolul regimului Băsescu. Oricine ar încerca să scrie despre cei zece ani nu va putea face abstracție de doamna blondă ce a învârtit pe degete mulți bărbați politici cu pretenții.
Ce va rămâne în final din toate acuzațiile ce i se aduc? Greu de spus. Există mult adevăr, dar s-au țesut și multe legende în jurul dosarelor de corupție. Ne putem imagina lupta doamnei Udrea cu procurorii după ce colegii parlamentari au votat că poate fi arestată. Însoțită de doi avocați ne putem imagina că i-a dansat pe procurori, ea însăși fiind avocată. Dar finalul nu poate fi decât unul, scoaterea ei din viața politică. Practic, aici i se încheie cariera. Vor urma lungi procese. Traian Băsescu nu mai are cum să o ajute.
Ar fi mare lucru dacă nu îl va trage și pe fostul președinte după ea. De fapt, acceptând că există o conspirație împotriva cuplului Băsescu-Udrea, următoarea țintă ar trebui să fie Traian Băsescu.
Vor mai fi și alte victime colaterale? Desigur. Mecanismul șpăgilor era foarte complex. Întoarcerea a cel puțin 10 procente din proiectele derulate era o practică obișnuită. Și nu doar la ministerul Elenei Udrea. Cutuma este valabilă cam peste tot și încă este valabilă.
Cu sau fără Elena Udrea după gratii, corupția va fi un fenomen prezent în societatea românească, dar pe niciunul dintre cei care vor trece pragul DNA nu-i vedem dansând cu procurorii cu zâmbetul pe buze. Chiar și pentru că a reușit să-și păstreze zâmbetul pe buze într-o situație atât de nefericită pentru viața ei, merită un pic de respect.
